Cum abordăm holistic glicemia - Partea I

Ce este glicemia și care sunt mesajele despre emoțiile și trăirile experimentate pe care corpul le transmite prin dereglările la nivelul glicemiei?

Am scris acest articol cu intenția de a aduce mai multă lumină și claritate cu privire la legăturile imuabile dintre trăirile și emoțiile umane și manifestările la nivel fiziologic ce determină perturbări ale nivelului glicemiei și de a prezenta o abordare holistică de susținere atât la nivel fizic, cât și la nivel emoțional și psihic.

Ce este glicemia?

Atunci când vorbim de glicemie ne referim la concentrația de zahăr (glucoză) din sânge.

Nivelul glucozei din sânge variază, în mod firesc, în funcție de momentul din zi, de activitățile întreprinse, de factori din mediul înconjurător.

Astfel, în mod normal, în ciclul zi-noapte nivelul cel mai scăzut de glucoză se va înregistra dimineața, după somn, deoarece în timpul somnului omul nu mănâncă. După masă însă nivelul glicemiei crește deoarece carbohidrații încep să fie descompuși în zaharuri mai simple, cum este glucoza, care sunt absorbit din intestin în sânge. De asemenea, după o sesiune intensivă de sport/mișcare fizică, nivelul glicemiei va scădea deoarece zaharul din sânge a fost utilizat ca sursă de energie pentru activitatea musculară. Statul în frig, la temperaturi scăzute va avea de asemenea un efect asupra nivelului de zahăr din sânge, deoarece acesta va fi folosit de către corp pentru a face față temperaturilor scăzute.

Acestea sunt fluctuații normale. Ce se întâmplă, însă, în ființa umană atunci când dereglarea nivelului de zahăr din sânge este de durată și semnificativă, fie în sensul creșterii, fie în sensul scăderii nivelului de zahăr din sânge? Care sunt motivele și cum poate fi organismul susținut holistic pentru a corecta această perturbare?

Pentru a înțelege aceste lucruri avem nevoie, mai întâi, să înțelegem organele și procesele din corp ce joacă un rol în reglarea nivelului de zahăr (glucoză) din sânge. Pentru aceasta este necesar să ne îndreptăm atenția spre pancreas, mai exact spre celulele alfa și beta ale insulelor Langerhans ale pancreasului.

Celulele alfa și celulele beta ale insulelor Langerhans ale pancreasului

Celulele alfa și celulele beta se dezvoltă din foița embrionară ectoderm și sunt controlate de diencefal, partea stângă a diencefalului controlând celulele alfa, iar partea dreaptă a diencefalului controlând celulele beta.

Rolul celulelor alfa este acela de a secreta glucagon, iar rolul celulelor beta este acela de a secreta insulină.

Glucagonul este un hormon care stimulează ficatul să transforme glicogenul în glucoză, determinând astfel o creștere a nivelului de zahăr din sânge.

Insulina este un hormon care ajută la transformarea zahărului din sânge în energie prin furnizarea de glucoză în celulele corpului și, astfel, determinând o scădere a nivelului de zahăr din sânge.

Conflictele biologice ale celulelor alfa și beta

În ceea ce privește natura conflictelor biologice vom distinge între două tipuri de conflicte:

1.       Un conflict feminin de frică-dezgust (repulsie)

2.       Un conflict masculin de opoziție (rezistență)

Atunci când vorbim de conflictele biologice ce impactează celulele alfa și beta trebuie să avem în vedere faptul că sexul, lateralitatea biologică și statutul hormonal vor juca un rol important în modul în care conflictul este experimentat și centrul care este afectat – centrul insulinei sau centrul glucagonului. Astfel, și femeile și bărbații pot experimenta, în funcție lateralitate și statutul hormonal, și conflicte de frică dezgust și conflicte de rezistență/opoziție.

Programul Biologic al Celulelor Alfa

Faza activă de conflict

Odată cu experimentarea conflictului biologic ce impactează celulele alfa, acestea vor reacționa cu o diminuare a funcției.

Astfel, spre deosebire de alte țesuturi derivate din ectoderm, celulele alfa nu vor reacționa cu o distrugere celulară, ci cu o diminuare a funcției.

Și pentru că celulele alfa reacționează prin această diminuare a funcției, consecința directă este aceea de reducere a nivelului glucagonului. Reducerea nivelului de glucagon va determina apariția hipoglicemie, dat fiind faptul că, așa cum menționam în prima parte, glucagonul este hormonul care stimulează ficatul să transforme glicogenul în glucoză.

La nivel fizic hipoglicemia va determina simptome precum – greață, amețeală, leșin, tremurături și aritmii, datorită deficienței de glucoză pe care mușchii, inclusiv mușchiul inimii, o experimentează.

O altă manifestare ce apare în mod tipic în cazul hipoglicemiei este pofta de dulce. Aceasta are rolul de a echilibra nivelul de glucoză din sânge. Însă supra-consumul constant de dulciuri, mai ales atunci când acestea conțin cantități considerabile de zahăr rafinat, coloranți și conservanți poate conduce la creșterea în greutate, sau chiar la obezitate.

Și pentru că persoana experimentează această poftă de dulce și, prin urmare, consumă alimente bogate în zaharuri, hipoglicemia trece cel mai adesea neobservată.

Faza de reparație

Odată rezolvat conflictul biologic Programul Biologic Special intră în faza de reparație. Faza de reparație se împarte, la rândul ei, în 3 etape – Faza de transpirație, criza epileptoidă și faza de cicatrizare.

Astfel, în prima fază de reparație, faza de transpirație, celulele alfa revin la funcționarea normală și prin urmare nivelul glucozei își revine treptat la normal.

În timpul crizei epileptoide însă, deoarece la nivel biologic sunt reactivate simptomele fazei de conflict activ, nivelul zahărului (glucozei) din sânge va scădea temporar. În cazul unor conflicte biologice de o intensitate foarte mare, criza epileptoidă poate fi una puternică, cu o scădere acută a glicemiei (șoc hipoglicemic), caz în care este necesară apelarea la ajutor de urgență.

După criza epileptoidă, în faza a doua de reparație, nivelul zahărului (glucozei) din sânge crește peste valorile normale, ceea ce va determina apariția simptomelor de diabet. Însă, această creștere este temporară și dacă Programul Biologic nu este blocat, nu intră în vindecare suspendată, atunci această creștere peste valorile normale va dispărea odată cu încheierea fazei de reparație.

Provocarea în această situație este aceea de a permite organismului să ducă Programul Biologic la bun sfârșit. Foarte adesea, el este blocat prin practici și intervenții intruzive ce au ca efect intrarea într-un cerc vicios ce duce la cronicitate.

De asemenea, finalizarea etapei de reparație poate fi întreruptă și de instalarea unor șine (factori declanșatori interni sau externi) ce conduc la reactivarea conflictului biologic ori de câte ori individul intră în contact cu respectivele șine. Re-experimentarea conflictului duce de asemenea la suspendarea fazei de reparație.

Astfel, în cazul unei vindecări suspendate (recidivări continue ale conflictului), diabetul devine cronic. În acest caz insulina este încă produsă de celulele beta, însă nu mai este folosită pentru a transporta glucoza către celule. Această situație este denumită rezistență la insulină și este etichetată ca diabet de tip 2.

În următoarea parte voi descrie Programul Biologic al celulelor beta și veți găsi, de asemenea, și o perspectivă diferită referitoare la modul în care aceste dereglări pot fi abordate holistic.

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I