Cum abordăm holistic Sindromul DOWN - Partea I

Pentru că am scris în articolele anterioare despre Constelațiile de conflicte, astăzi vreau să vă vorbesc despre o constelație aparte, ale cărei manifestări sunt denumite în mod convențional Sindromul Down.

Abordarea convențională

Cercetările medicale convenționale au concluzionat drept cauză a acestui sindrom existența unui al treilea cromozom (cromozom 21 supranumerar), atașat perechii 21 de gene. Poate fi vorba despre un cromozom întreg sau doar o porțiune a acestuia. În unele cazuri acest cromozom suplimentar se regăsește în toate celulele corpului, iar în alte cazuri, doar într-o parte din ele. Se consideră că defectul genetic nu este transmis de la părinți, ci se datorează unei erori spontane în diviziunea celulelor. Această condiție se mai numește și Trisomia 21.

Așadar, perspectiva convențională a ajuns la concluzia ca Sindromul Down este determinat de acest cromozom suplimentar pentru că l-au observat la toți copiii care experimentează această condiție. Această abordare este similară celei asupra bacteriilor și fungilor ca fiind cauze ale bolilor.

Însă este această teorie fondată pe înțelegerea reală a corpului uman și a modului în care acesta funcționează? Este această teorie bazată pe înțelegerea Programelor Biologice Speciale cu Sens cu care absolut fiecare creier uman este înzestrat? În mod cert, răspunsul este nu.

Să considerăm că sindromul Down se datorează prezenței acestui cromozom suplimentar este echivalent cu a spune că pompierii sunt cauza incendiilor, deoarece îi găsim mereu la locul faptei.

Mai mult, știința Epigeneticii ne explică faptul că percepțiile asupra mediului înconjurător determină ce gene sunt activate și că cele două emoții primordiale – frica și iubirea, au un rol hotărâtor în acest sens.

Așadar, care este cauza acestei condiții din perspectiva Celor 5 Legi Biologice ale Naturii?

În baza cercetărilor sale extensive, Dr. Hamer a concluzionat că această condiție este rezultatul unor șocuri, conflicte biologice, pe care fătul le-a experimentat în perioada intra-uterină, în timpul dezvoltării embrionare, mai exact, în primul trimestru de sarcină.

În acest sens este elocventă cazuistica doctorului Hamer, în speță, situația unei fetițe de 4 ani pe nume Anna, ce avea Sindromul Down. Atunci când a ajuns la Dr. Hamer, Anna avea un grad crescut de invaliditate, atât la nivel fizic, cât și mental. Doctorii o diagnosticaseră ca fiind aproape 60% infirmă. Acest lucru implica o paralizie parțială a picioarelor, iar nivelul de dezvoltare cognitivă și abilitățile de vorbire erau cele ale unui copil de 1 an.

Primul pas în înțelegerea condiției Annei a fost realizarea unei tomografii computerizate și analizarea acesteia pentru a se înțelege ce tipuri de conflicte erau prezente.

Au fost descoperite mai multe Focare Hamer active, printre care două conflicte auditive („Nu vreau să aud asta!”) vizibile în zonele cortexului cerebral ce controlează urechea internă, atât pe partea dreaptă, cât și pe cea stângă.

Aceste două conflicte au determinat declanșarea unei Constelații Schizofrenice. Conform celor 5 Legi Biologice o Constelație Schizofrenică este o constelație în care există activitate conflictuală în ambele emisfere ale creierului.

În cazul urechii interne, înregistrarea Focarului Hamer, în releul specific din partea dreaptă a cortexului cerebral sau în releul specific din partea stângă, este determinată de lateralitatea biologică și de tipul de conflict – conflictul legat de mamă/copil sau de partener/egali. De asemenea, aici există și o corelație încrucișată între creier și organ, ceea ce înseamnă că partea dreaptă a cortexului va controla urechea internă stângă, iar partea stângă a cortexului va controla urechea internă dreaptă.

Pornind de la observarea Focarelor din creier, Dr. Hamer a identificat împreună cu părinții Annei conflictele ce au determinat apariția celor două focare.

Astfel, primul conflict auditiv al Annei a fost declanșat de sunetul constant de picamăre din clădirea în care mama ei a lucrat în timpul sarcinii. Deoarece Anna era stângace biologic, iar acel prim conflict a fost legat de mamă, organul afectat a fost urechea internă dreaptă, la persoanele stângace biologic partea dreaptă a corpului reprezentând partea mamă/copil. Datorită încrucișării creier-organ, de care am menționat mai sus, Focarul Hamer s-a înregistrat în releul din cortexul cerebral stâng.

Al doilea conflict auditiv a fost declanșat de sunetul perturbator al unui fierăstrău electric circular cu care au fost doborâți niște copaci din jurul casei. Acest sunet a persistat pe tot timpul sarcinii și mai multe luni după nașterea Annei. Mai mult, tatăl Annei lucra cu un astfel de fierăstrău electric circular, în atelierul de lângă casă, meseria lui fiind aceea de constructor de orgi pentru biserici. Acest al doilea conflict legat de tată a afectat urechea internă stângă, iar focarul Hamer s-a înregistrat în releul specific din cortexul cerebral stâng.

Atunci când această constelație auditivă este una puternică (conflicte intense cu masă conflictuală mare), ea determină o hipersenzitivitate la sunete și „dureri auditive” aproape de nesuportat, mai ales atunci când persoana este expusă la frecvențele sonore asociate conflictelor. Aceste frecvențe reprezintă șine conflictuale.

În cazul Annei, Constelația Auditivă era atât de intensă încât orice zgomot mai intens o făcea să își ducă mâinile la urechi pentru a și le acoperi. Reacțiile ei erau și mai intense atunci când auzea sunetul fierăstrăului electric circular.

În ceea ce privește retardul de dezvoltare pe care Anna îl experimenta, acesta este explicat din perspectiva Celor 5 Legi Biologice prin efectul de oprire a maturizării pe care Constelațiile de conflicte îl au. Oprirea maturizării are loc în momentul în care Constelația se declanșează, adică în momentul în care se declanșează al doilea conflict. Această oprire a maturizării încetează în momentul în care unul dintre conflicte se rezolvă, iar copilul poate recupera întârzierile de dezvoltare, cu condiția ca rezolvarea să aibă loc până la vârsta de 23 de ani.

Cum a fost abordată terapeutic, din perspectiva Celor 5 Legi Biologice, situația Annei

Conform Celor 5 Legi Biologice ale Naturii „avem înțelegere clară a modului în care să abordăm conflictele biologice. Cu toate acestea, de-a lungul celor 40 de ani ca medic, am văzut sute de copii cu Sindromul Down. Nu sugerez în niciun fel că tratarea unui copil cu Sindromul Down este o sarcină ușoară. Trebuie de asemenea să luăm în considerare faptul că terapia necesită, mai întâi și mai întâi, lucrul în echipă al întregii familii, mai ales al mamei. De asemenea, nu știm, încă, care simptome sunt reversibile și care nu sunt. Însă cel puțin știm de unde să începem, chiar dacă este un volum mare de lucru în față – atât pentru familie, cât și pentru terapeutul implicat – pentru a aduce o persoană atât de mică înapoi pe drumul cel bun. Pe de o parte, acest lucru pare imposibil. Pe de altă parte, speranța bine fondată că există acum o terapie adevărată disponibilă și că Sindromul Down poate să înceteze să mai fie considerat „incurabil”, poate împuternici familia enorm.”

Dr. Ryke Geerd Hamer, Vermächtnis einer Neuen Medizin

Pentru a o susține pe Anna să își rezolve conflictele auditive, părinții au făcut toate eforturile pentru a îndepărta din preajma Annei orice sunet puternic, mai ales sunetul strident al fierăstrăului electric circular. Aceasta a fost o provocare serioasă pentru tatăl Annei, dat fiind ca acesta reprezenta una dintre uneltele de bază cu care tatăl Annei își realiza munca.

Însă părinții au fost din plin răsplătiți pentru eforturile lor. În câteva luni dezvoltarea fizică și mentală a Annei s-a îmbunătățit extraordinar de mult. A crescut 10 cm, mergea normal, era capabilă să vorbească în propoziții complete și frica de zgomote dispăruse. A început să meargă la grădiniță, unde s-a integrat ca un copil perfect normal.

Până la acel moment, o astfel de recuperare era considerată imposibilă. Pentru părinții Annei, aceasta a fost o validare absolută a acurateței descoperirilor Dr. Hamer.

În octombrie 2009 părinții Annei scriau următoarele rânduri:

„Dragă dle. Dr. ...,

Suntem, într-adevăr, foarte bucuroși, să vă putem spune despre Anna noastră și despre dezvoltarea ei foarte agreabilă.

Anna are acum 15 ani li merge cu regularitate la liceu, asistată de un tutore. Poate să citească și să scrie (chiar dacă mai face greșeli) și se descurcă foarte bine cu calculatorul. Integrarea ei socială la liceu merge minunat. Anna este o fată plăcută, drăguță, deschisă și comunicativă, care se descurcă foarte bine cu gestionarea activităților din viața ei de zi cu zi. În ceea ce privește aspectul ei fizic, mulți oameni nici nu își dau seama că are Sindromul Down.

Acest lucru mă aduce la subiectul genelor. Un control realizat acum doi ani a demonstrat, spre uluirea tuturor celor implicați, că Anna are încă Trisomie 21 completă.”

Cazul Annei este un indicator puternic al faptului că modificările la nivelul genelor nu sunt cauza acestei condiții, recuperarea și dezvoltarea Annei având loc în ciuda faptului că acel cromozom în plus a persistat. Experiența acestei fete arată că simptomele Sindromului Down sunt reversibile, dacă conflictele biologice auditive aferente, experimentate în perioada intra-uterină, sunt rezolvate.

Această cazuistică a Dr. Hamer se aplică la literă și în cazul unui membru din familia mea, care are Sindromul Down. Stând de vorbă cu mama persoanei respective și întrebând-o ce s-a întâmplat în timpul sarcinii, mi-a povestit de un șoc emoțional foarte puternic pe care l-a trăit în primele luni de sarcină. Din motive de intimitate nu pot să redau conținutul conflictului, însă este, așa cum a descoperit și Dr. Hamer, un conflict cu un puternic caracter auditiv. La vremea la care discutam cu mama rudei mele, nu știam că este vorba de o Constelație auditivă, dar știam că tipul de conflict ce declanșează Sindromul Down este un conflict auditiv. Nu am discutat mai în detaliu să aflu dacă au mai fost și alte conflicte, însă din ce mi-a povestit, intensitatea acelui conflict a fost așa de mare, încât el singur ar fi putut să declanșeze Constelația.

În prezent, persoana din familia mea cu Sindromul Down are peste 40 de ani și are o viață relativ normală. Este autonomă din puncte de vedere al nevoilor fiziologice, se deplasează normal, comunică verbal (cu oarecare dificultăți, însă se poate face înțeleasă), poate să scrie. Însă evoluția ei, așa cum arată și Dr. Hamer în articolul citat, a depins extraordinar de mult de implicarea mamei și a întregii familii în primii ani de viață. Mama a avut marele noroc să întâlnească un medic cu suflet, care chiar i-a spus, după naștere, că acel conflict pe care l-a trăit în timpul sarcinii a fost cauza pentru care copilul ei are sindromul Down și a sfătuit-o în cel mai bun mod cu putință cum să se îngrijească de copilul ei și de nevoile lui. Iar acest lucru a făcut o mare diferență în felul în care creșterea și dezvoltarea s-au petrecut.

În partea a doua veți putea citi despre cum sunt experimentate conflictele în perioada intra-uterină, despre cum putem preveni apariția Sindromului Down, mai precis cum putem preveni apariția conflictelor ce îl declanșează, și despre cum putem susține holistic un copil ce experimentează această constelație de conflicte.

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I

🙏❤️