Cum abordăm holistic infertilitatea - Partea I

Concepția conștientă și venirea pe lume a unui suflet

Multe femei își doresc un copil, însă eforturile lor în acest sens par să nu le aducă mai aproape de împlinirea dorinței lor. Și adesea, nu doar că nu le aduc mai aproape, ci, mai mult, le împiedică și le creează conflicte și probleme suplimentare, cel mai adesea devalorizări, conflicte de separare, sau dezechilibre hormonale.

Acesta este motivul pentru care am simțit să scriu despre acest subiect, în speranța că el va aduce mai multă claritate, înțelegere, liniște sufletească femeilor și, de asemenea, cât mai multe suflete în burticile celor care le așteaptă.

Și primul aspect cu care am să încep, aspect pe care îl consider un adevăr ce ar trebui să se întipărească adânc în subconștientul tuturor femeilor este acela că:

„Sufletele aleg ele însele când este momentul să vină (din nou) pe acest Pământ. Concepția unui copil nu ține doar de părinți.”

Da, părinții își doresc un copil și caută să îi creeze oportunitatea de a veni pe lume, însă trebuie să înțelegem, cu toată ființa noastră, că acel suflet va veni doar atunci când el alege să o facă, conform propriului său plan de viață.

Noi femeile suntem un portal ce mijlocește această venire și, sub nicio formă, nu o putem forța să vină mai repede, la fel cum nu ne putem împotrivi ei. În acest sens ești pregătită, poți să accepți și posibilitatea ca un copil să nu vină?

Înțelegând acest adevăr se pot elimina multe din conflictele și problemele pe care femeile ajung să le experimenteze ca urmare a dorinței arzătoare de a avea un copil, sau, mai corect spus, ca urmare a atașamentului față de dorința de a avea un copil.

Șase luni a durat până când băiețelul meu a venit la mine în burtică. Și în toate aceste luni, nici măcar odată nu m-am simțit dezamăgită, tulburată, tristă pentru că încă o lună a venit menstruația și nu bebe în burtică.

Îmi doream foarte mult un copil, însă (deși nu știam atunci de planurile pe care sufletele și le fac) simțeam cu toată ființa mea că acest lucru se va întâmpla atât atunci când eu voi fi pregătită psihic, emoțional și fizic, cât, mai ales, atunci când el va fi pregătit să vină.

Mi-am luat un cristal de quartz alb, cristalul vindecător maestru, și în toate acele luni am vorbit cu sufletul băiețelului meu prin mijlocirea acelui cristal. Acela a fost instrumentul pe care eu l-am găsit potrivit la acel moment. Astfel că, de fiecare dată când observam în mine acea dorință puternică de a avea mai repede un copil, luam cristalul și îi vorbeam sufletului pe care îl așteptam. Și îi spuneam că îl așteptăm și eu și tăticul lui, că mă lucrez pe toate părțile pe care pot pentru a ajunge acolo unde am de ajuns pentru a îl putea primi, că îl iubesc și că îl voi iubi pentru totdeauna și îi mulțumeam cu cea mai profundă recunoștință pentru că ne-a oferit onoarea de a ne alege pe noi să îi fim părinți.

De fiecare dată i-am mulțumit ca și cum el deja a venit în viața noastră. Și iată că în ziua în care s-a întâmplat acest lucru am știu fără urmă de îndoială că am rămas însărcinată. Pur și simplu am simțit cu toata ființa mea că în acel moment portalul s-a deschis și concepția a avut loc.

Ceea ce am vrut să evidențiez prin propriul exemplu este uriașa importanță a emoțiilor cu hrănim dorința de a avea un copil și acțiunile întreprinse în acest sens. Dacă emoțiile sunt unele de neputință, de tristețe, de dezamăgire, de frustrare, de vinovăție, atunci, fără urmă de îndoială, procesul de deschidere a portalului va fi îngreunat sau chiar blocat. Da, vor veni suflete și în astfel de condiții, dacă în planul lor de viață și-au ales astfel de experiențe, însă, întotdeauna, iubirea și recunoștința vor fi niște catalizatori infinit mai puternici pentru materializarea intențiilor noastre eliberate de atașamente.

Câte femei nu simt că ceva este în neregulă cu ele, că nu sunt suficient de femei pentru a concepe un copil, câte ajung să creadă că nu sunt suficient de bune (fertile) și intră astfel într-un cerc vicios în care ajung să experimenteze diferite tipuri de conflicte biologice și, implicit, simptome la nivel fizic? Și câte ar putea evita tot acest carusel de emoții și probleme dacă ar integra, nu doar la nivel mental, ci la nivel subconștient, aceste două adevăruri? Eu cred că multe.

Un alt aspect foarte important pe care îl aduc în atenția cuplurilor ce își doresc un copil este cuprins în următoarea întrebare „De ce îți dorești un copil?”.

Deși poate părea o întrebare, să zicem, ciudată, la care mulți oameni ar răspunde contrariați „Cum adică de ce îmi doresc un copil?!”, însă vorbind cu oamenii, experiența mi-a arătat că, foarte adesea, motivele nu sunt pe deplin înțelese, sunt verbalizate cu dificultate, iar atunci când ele pot fi definite acestea vizează, aproape de fiecare dată, fie rezolvarea unor dificultăți, mai ales legate de relația dintre cei doi parteneri, fie împlinirea unor nevoi ale unuia dintre parteneri sau ale ambilor.

Un copil a cărui mamă și-a dorit să vină pe lume pentru „..ca să împlinească relația dintre mine și soț.”, va veni cu un program de viață foarte dificil, ce nu îl va lăsa să își manifeste propriul plan de viață. Copiii nu vin ca să salveze căsnicii, nu vin ca se cimenteze și să împlinească relația dintre viitorii părinți, nu vin ca să aibă frații sau surorile mai mari cu cine să se joace, nu vin ca să fie cineva care să aibă grijă de părinți la bătrânețe, nu vin ca să aibă cine să moștenească averea familiei, sau pentru orice alte motive ce țin de nevoile și dorințele neîmplinite ale părinților. Copiii vin pe lume să își urmeze și îndeplinească planul pe care sufletul lor îl alege și nu planurile pe care părinții le fac pentru ei. Intențiile părinților legate de venirea pe lume a unui copil se vor înregistra ca programe subconștiente ce vor acoperi, așa cum îmbracă foile de ceapă miezul, esența divină a acelei ființe.

Prin urmare, dacă îți dorești un copil și acest lucru nu s-a întâmplat deși ai „lucrat” în acest sens, reflectează și la această întrebare și îndeamnă-ți partenerul/ partenera să facă același lucru.

Mai mult, poartă o discuție sinceră și deschisă cu partenerul tău referitoare la cât de real el își dorește un copil și care sunt motivele pentru care vrea, sau nu vrea și nu îndrăznește să spună pentru că tu îți dorești atât de mult, acest lucru. Creează un mediu deschis, bazat pe încredere și acceptare și fi pregătită să îți asculți partenerul cu tot ce simte referitor la această situație. Un răspuns de genul „Îmi doresc un copil pentru că...tu vrei asta.” este un semn că, foarte probabil, partenerul nu este pregătit emoțional și psihic pentru această schimbare în dinamica relației voastre. Fi deschisă să accepți că poate partenerul tău nu își dorește, în realitate, un copil, fie că nu se simpte pregătit, fie că nu simte că poate să își schimbe stilul de viață, fie că alte frici și credințe blocante ies la suprafață, și doar nu știe cum să îți comunice acest lucru.

În tot acest proces uitați-vă în inima voastră cu sinceritate, deschidere și acceptare. Rețineți că nimic nu este greșit, nepotrivit sau în neregulă și că totul se întâmplă cu un sens și un scop.

Apoi, ar trebui îndreptată atenția și spre cauzele care determină anumite blocaje emoționale sau dezechilibre la nivel fizic.

În cazul meu, băiețelul meu a fost prima sarcină din toată viața mea, pentru că până să îl întâlnesc pe soțul meu am avut un blocaj subconștient extrem de puternic în ceea ce privește copiii. Nu doar că nu mă impresionau copiii, însă simțeam o respingere, o repulsie față de ei, amestecate cu frică, regret și neputință. Și asta mă făcea să fug de ei și să nu le caut sub nicio formă compania. Abia la 29 de ani am început să conștientizez acest program și să realizez felul în care propria experiență mi-a afectat percepțiile, credințele, atitudinile și comportamentele. La nivel subconștient percepeam sarcina ca pe ceva extrem de dăunător, un lucru care distruge viața, care schimbă iremediabil destinul și asta pentru că eu însămi am fost un copil nedorit, venit dintr-un „accident”, care a insistat să rămână în ciuda tuturor eforturilor în sensul opus, un copil care a auzit toată viața lui că a „ruinat” viitorul părinților pentru că s-a născut.

Mi-a trebuit mult timp să înțeleg că nu eram vinovată cu nimic de experiențele părinților mei, că și ei în planul lor de viață și-au ales aceste experiențe cu un scop și că venirea pe lume a unui nou suflet este, în realitate, una dintre cele mai profund transformatoare experiențe.

Apoi, era programul mamei mele de frică față de sarcină. Toată copilăria și adolescența ei a auzit de la bunica mea „Să NU rămâi însărcinată!”. Și bineînțeles că subconștientul ei, neînțelegând negația, a ghidat-o exact în acel sens și a rămas însărcinată foarte repede. Eu am venit în viața părinților mei când ei aveau 18 și 19 ani, deci când încă ei înșiși erau niște copii. În acest context am venit eu. Iar programul de pornire înregistrat în subconștientul meu avea o componentă foarte pregnantă de frică de sarcină/ frică de a rămâne însărcinată/sarcina este ceva rău. Drept pentru care acel lucru nici că s-a întâmplat până când nu am adresat și vindecat conștient aceste programe.

Cu toate acestea, sunt și femei care își doresc copii, și-au dorit tot timpul, ele însele fiind copii doriți și așteptați de părinții lor. Ce se întâmplă în aceste situații?

Și în aceste cazuri istoria femeilor din clan este foarte importantă. Secretele mamei, bunicilor, străbunicilor, vin să bântuie generațiile prezente de femei. Sarcini pierdute, avorturi, frica de a nu pierde o sarcină, violuri, pierderea vieții în urma unei nașteri, pierderea unui copil, toate sunt traume ce transcend generațiile și care au capacitatea de a bloca emoțional o femeie și de a împiedica deschiderea portalului pentru ca un nou suflet să vină în pântecul ei. Lipsuri acute, conflicte majore în familie, pierderea părinților la vârste fragede, abuzuri emoționale și fizice, sunt de asemenea traume ce pot bloca venirea pe lume a unui copil.

De aceea, atunci când intenția de a avea un copil nu se materializează, femeia ar trebui să își îndrepte atenția și spre propriul trecut și spre experiențele prin care ea și clanul ei de femei au trecut, experiențe care i-au format sistemele de credințe și valori și acolo să caute să înțeleagă ce anume o blochează. Ce frici, ce temeri, ce neputințe, ce îngrijorări, ce suferințe, ce evenimente trecute din viața ei și din viețile femeilor din clanul ei trebuie vindecate și eliberate, pentru a deschide calea pentru venirea pe lume a unui nou suflet. Iar atitudinea cu care va face acest lucru, este, așa cum spuneam mai sus, esențială.

Instrumente pentru a susține procesul de eliberare și transformare a blocajelor

În acest proces de lucru cu sine, femeia poate să folosească o serie de instrumente holistice, care să o susțină în transformarea și eliberarea programelor subconștiente blocante și înlocuirea lor cu unele creatoare de oportunități și resurse.

Un prim instrument ce poate fi foarte folositor pentru conștientizarea blocajelor din propria viață este Linia Vieții. Linia vieții este practic o aducere în prim plan a evenimentelor din timpul vieții, începând de la Programul de Pornire (9 luni înainte de sarcină, sarcina, nașterea și primul an de viață). Construind Linia Vieții putem recunoaște diferitele cicluri de viață pe care le repetăm inconștient în existența noastră.

Ciclurile de viață reprezintă tendința inerentă de a experimenta în mod repetat, până la oprirea ciclului, evenimente ce au un fond emoțional comun, momentele în care vor fi experimentate aceste evenimente fiind predictibile.

Printre cele mai importante cicluri de viață pe care le putem evalua se află Vârsta Independenței (Autonomiei) și Ciclurile celulare biologice.

Conștientizarea și recunoașterea acestor cicluri repetitive are capacitatea de a le opri și deprograma.

Un alt instrument ce poate fi folosit pentru găsi conflictele emoționale transmise din generație în generație, care să ne ajute să înțelegem legăturile dintre noi și părinți, bunici, unchi, mătuși, străbunici și ceilalți predecesori ai noștri este Arborele Genealogic. Prin studierea arborelui genealogic și a poziției noastre (ordinea nașterii) în familie și în clanul nostru putem să descoperim care sunt predecesorii cu care suntem conectați. Trăirile lor, situațiile lor de boală, grijile, greutățile, suferințele, pierderile pe care ei le-au experimentat în timpul vieții vor aduce lumină asupra propriei vieți.

Alte instrumente ce pot fi utilizate în acest proces sunt Tehnica de Eliberare Emoțională – EFT, Ho’Oponopono, sau tehnici NLP de transformare a programelor neconștiente limitative.

Uleiurile esențiale sunt și ele, de asemenea, un instrument extraordinar de susținere a procesului de transformare și eliberare a blocajelor, susținând organismul pe toate cele trei planuri – fizic, psihic și emoțional.

Iată deci că, încă dinainte de a se naște, copiii sunt unii dintre cei mai mari maeștrii ai noștri și însăși așteptarea lor este un proces de cunoaștere și transformare de sine.

În următoarea parte voi adresa specific conflictele biologice ce determină infertilitatea.

Până atunci, gânduri bune tuturor și să vă fie de folos.

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I