Cum abordăm holistic infertilitatea - Partea II

Conflictele biologice ale ovarelor

Explicam în prima parte a acestei serii că sufletele aleg ele însele momentul în care să vină pe acest Pământ să se întrupeze și că acest adevăr ar trebui integrat la cel mai profund nivel al ființei noastre.

În această a doua parte voi explica programele biologice ce determină modificări la nivel fizic, al căror rezultat conduce la diminuarea fertilității sau chiar la infertilitate, fazele lor și conflictele ce le declanșează.

Conflictele Ovarelor

Unul dintre programele biologice ce determină diminuarea fertilității sau chiar infertilitate este programul biologic ce afectează ovarele.

Generalități

Ovarele sunt localizate în dreapta și stânga uterului, de care sunt atașate prin trompele uterine. În timpul unui ciclu lunar, un ovul, format din celule germinale primordiale, crește într-un mic săculeț numit folicul. În momentul ovulației, foliculul se deschide și ovulul este eliberat. Acesta călătorește în trompa uterină pentru a întâlni spermatozoidul pentru fecundare. La aproximativ o săptămână după fertilizare, ovulul fecundat (blastocist), se implantează în cavitatea uterină.

Țesutul ovarian conține celule interstițiale asemănătoare celor din testicule. Aceste celule sunt responsabile de producția de estrogen și testosteron (în cantități mici). Estrogenul joacă un rol semnificativ în apetitul sexual al unei femei și în disponibilitatea ei pentru procreare.

Foița embrionară din care se formează ovarele este mezodermul nou, acestea fiind controlate de releul din creier localizat în măduva cerebrală. Releul din emisfera stângă controlează ovarul drept, în timp ce releul din emisfera dreaptă controlează ovarul stâng. Prin urmare, în fazele de conflict activ, acest țesut intră într-un proces de distrugere celulară, iar în faza de reparație are loc o creștere celulară, adică refacerea țesutului distrus, cu inflamație și implicarea bacteriilor.

La bărbați, aceste relee controlează testiculele.

Conflictele biologice

Conflictul biologic ce determină modificări la nivelul ovarelor este un conflict de pierdere a unei ființe iubite. Frica de a pierde o ființă iubită poate fi, în egală măsură un declanșator al acestui program biologic și asta pentru că subconștientul nostru nu face distincția între real și imaginar. Așadar, orice frică imaginară de pierdere a unei ființe iubite (copil, animal de companie) va fi experimentată la nivel biologic ca o pierdere efectivă. Auto-învinovățirea permanentă ca urmare a pierderii unei ființe dragi, este un factor ce, adesea, întreține acest conflict. Femeile pot experimenta un astfel de conflict biologic de pierdere și în urma unei pierderi de sarcină sau în urma unui avort pe care a fost forțată să îl facă. O ceartă puternică cu partenerul sau un prieten, percepția că a fost trădată, sau infidelitatea partenerului pot fi de asemenea factori declanșatori ai acestui conflict biologic.

Este foarte important de reținut, dată fiind funcția ovarelor, că acest conflict de pierdere ce determină declanșarea programului biologic specific ovarelor este întotdeauna legat de o ființă și nu de lucruri materiale (casă, mașină), sau abstracte (proiecte, locuri de muncă).

Faza Activă de conflict

Țesutul ovarelor fiind format din noul mezoderm, spuneam mai sus, va trece în faza activă de conflict printr-o distrugere/necroză celulară.

Această necroză celulară va determina implicit și scăderea nivelului de estrogen din organism, dat fiind faptul că celulele interstițiale din care sunt formate ovarele sunt producătoare de estrogen, așa cum menționam mai sus.

Intensitatea procesului de necroză a țesutului ovarelor este direct proporțional cu intensitatea și durata conflictului. În cazul conflictelor intense, sau care durează timp îndelungat, la nivel fizic vor apărea menstruații neregulate, întârzierea apariției primei menstruații, amenoreea (lipsa menstruației) sau infertilitatea, până când conflictul este rezolvat.

Percepția „pierderii” copilului ce nu a fost conceput poate determina infertilitate de durată.

În cazul acestui tip de conflict lateralitatea biologică va determina care ovar va fi afectat. La dreptacii biologic conflictele biologice legate de mamă/copil vor afecta ovarul stâng, în timp ce conflictele legate de partener vor afecta ovarul drept. La stângacii biologic legăturile sunt invers.

Faza de Reparație

În faza de reparație, ca urmarea a rezolvării conflictului, are loc refacerea țesutului distrus în faza activă de conflict.

Reparația țesuturile se face cu inflamație și cu asistența bacteriilor, precum streptococii. Inflamați sau „infecția” la nivelul ovarelor este etichetată drept anexită (denumire utilizată și în cazul trompelor uterine). Simptomele în această fază de reparație sunt disconfort („durere”) și umflătură, datorită edemului ce se formează în jurul organului pentru a proteja țesuturile în faza de reparație.

Aceste programe biologice comportă câteva trăsături caracteristice în faza de reparație.

O primă caracteristică specială este aceea că faza de reparație durează 9 luni (cât îi ia unei ființe să vină pe lume). Această durată se poate prelungi în cazul în care există șine ce reactivează conflictul inițial, sau dacă femeia experimentează din nou conflictul declanșator.

O a doua caracteristică specială a acestei faze de reparație o constituie dezvoltarea chisturilor ovariene. Acest proces se desfășoară în mai multe etape.

În prima etapă a fazei de reparație – perioada transpirației, se formează un chist umplut cu lichid în locul unde a avut loc necroza. În cazul în care există și un conflict existențial/ de abandon, în faza activă de conflict, atunci are loc ceea ce în Cele 5 Legi Biologice se numește SINDROM. SINDROMUL va determina o retenție sporită de apă, ceea ce va conduce la apariția unui chist de dimensiuni mai mari. Chisturile de dimensiuni mai mari vor determina, implicit, simptome de disconfort mai accentuate, mai ales în timpul menstruației, cât și sângerări abundente la menstruație.

Ceea ce este denumit convențional „ovare polichistice” indică, în realitate, mai multe conflicte de pierdere, care determină apariția mai multor chisturi.

Rolul acestor chisturi este unul bine definite. În interiorul lui încep să se dezvolte celule pentru a le înlocui pe cele care s-au distrus în faza activă de conflict. În această perioadă inițială a transpirației, chistul este atașat de țesuturi, pentru a se alimenta cu sânge. De asemenea, această atașare de țesuturi stabilizează chistul.

Descoperit în această fază, chistul este în mod eronat etichetat drept „cancer ovarian invaziv”.

Vă imaginați, așadar, multitudinea de conflicte biologice suplimentare ce se declanșează în urma unui astfel de diagnostic, în special cel de frică de moarte, ulterior fiind diagnosticate așa-zisele „metastaze”.

Însă din perspectiva Celor 5 Legi Biologice, acest proces este unul semnificativ biologic, ce care ca scop refacerea țesutului necrozat în faza activă de conflict.

După criza epileptoidă chistul pierde aproape tot lichidul, în timpul acestei faze fiind eliminate edemele formate atât în creier, cât și la nivel de organ. În a doua etapă a fazei de reparație – Perioada Cicatrizării chistul devine dur și se separă de țesutul de care a fost atașat, fiind înzestrat cu vase de sânge. În acest moment el începe să contribuie la funcția de producere de hormoni a ovarelor.

Iar acesta este scopul biologic, căci acest aport suplimentar de estrogen pe care îl aduce chistul face ca femeia care a suferit pierderea unui copil, sau a unui partener, să devină mi atrăgătoare, crescând, de asemenea, deschiderea ei pentru procreare. Aceste aspecte o pun în cea mai bună poziție de a compensa pierderea suferită, devenind astfel din nou însărcinată.

Iată deci, că scopul biologic al acestui program se regăsește la sfârșitul fazei de reparație, odată încheiată această fază organul fiind mai puternic și permițând persoanei să fie mai bine pregătită pentru un potențial conflict similar viitor.

Endometrioza

În cazul în care presiunea din interiorul unui chist lichid sau semi-lichid, în special în prima perioadă a fazei de reparație, devine foarte mare, acesta poate să se spargă.

La acest lucru pot contribui: acumularea excesivă de apă datorită SINDROMULUI, o lovitură în zona abdomenului inferior, o căzătură sau un accident, puncțiile, sau intervențiile chirurgicale premature, pot determina ceastă ruptură. În cazul în care chistul se sparge, atunci fluidul din interiorul lui trece în cavitatea abdominală, celulele ovariene atașându-se de peretele abdominal (peritoneu) sau de alte organe precum rectul sau vezica. În această situație, dezvoltarea chistului are loc în afara ovarului.

Această situație este etichetată în sistemul convențional endometrioză, fiind considerată o creștere de țesut endometrial în afara uterului. Însă munca Dr. Hamer și analiza tomografiilor computerizate în cazul femeilor cu endometrioză au arătat existența unui Focar Hamer activ în releul ovarelor din măduva cerebrală și nu în releul corespunzător endometrului, localizat în trunchiul cerebral.

De asemenea, Cele 5 Legi Biologice explică și de ce în cazul endometriozei crește nivelul de estrogen, fapt ce nu a putut fi explicat în mod convențional.

În cazul chisturilor ovariene Dr. Hamer recomandă cu tărie ca acestea să nu fie îndepărtate cât timp chistul este imatur și este atașat de țesuturi. Intervențiile chirurgicale asupra unui chist lichid sau semi-lichid împrăștie celulele ovariene în spațiul abdominal, provocând complicații inutile. Convențional, aceste împrăștieri sunt interpretate drept „metastaze”.

Trebuie astfel avut în vedere faptul că astfel de diagnostice și intervenții pot declanșa conflicte suplimentare, precum conflicte de atac ce pot determina un mezoteliom peritoneal (o multiplicare celulară în peretele abdominal), conflicte existențiale date de frica de cancer sau de spitalizare, care determină apariția ascitei (retenția de lichid în abdomen), situație des întâlnită în cazul femeilor diagnosticate cu cancer ovarian.

Despre ceea ce este denumit în termeni convenționali „metastaze” am scris în detaliu într-un alt articol pe care îl găsiți aici pe site.

Cum putem susține organismul în cazul acestui tip de conflict biologic

Pentru a putea gestiona acest tip de conflict de pierdere este foarte important, în primul rând, să integrăm un alt adevăr foarte important.

Așa cum sufletele aleg momentul în care vin pe această lume, în egală măsură ele aleg și momentul în care vor pleca de pe acest Pământ.

Înțeleg că în cultura noastră plecarea unui suflet în lumea spiritelor este percepută ca un eveniment negativ semnificativ, acest moment fiind trăit cu tristețe, cu durere, cu furie, cu neputință.

Însă așa cum scriam și în articolul despre Frica de moarte, pe care îl găsiți aici pe site, fenomenul morții ar trebui integrat până la vârsta de 4 ani, ca parte firească din ciclul vieții. Nu poate exista viață fără moarte, iar moartea este doar una a trupului, a acestei părți materiale a existenței pe care o experimentăm în această realitate, sufletul fiind etern.

Astfel, putem înțelege că sunt suflete care își aleg diferite experiențe în această dimensiune pământească, inclusiv aceea de a fi o sarcină pierdută, sau aceea a unui avort, sau a unei plecări „premature”. Însă niciodată, dar absolut niciodată acest lucru nu se întâmplă fără un sens sau un scop, chiar dacă pentru cei rămași acestea nu sunt întotdeauna înțelese imediat, sau poate chiar niciodată în viața prezentă.

Gândiți-vă că sunt multe culturi în care plecarea unui suflet este sărbătorită cu fast. Gândiți-vă la cultura tibetană în care plecarea unui suflet înapoi în lumea spiritelor reprezintă o perioadă în care cei rămași meditează intens și caută să ghidez sufletul în călătoria sa înapoi spre ACASĂ, fără a dramatiza și suferi în acest proces. Căci au conștiința faptului că sufletul este etern și vine aici, pentru o scurtă perioadă în care să învețe, să se dezvolte și să crească.

Integrarea acestui adevăr poate fi de un real ajutor în depășirea unui astfel de conflict biologic.

Astfel, în transcenderea la nivel psihologic și emoțional a conflictului, pot fi de un real ajutor practici precum tehnica de eliberare emoțională EFT, terapia iertării Ho’Oponopono, meditația, dar și cărți precum Nectar pentru suflet, Destinul sufletelor, Călătoria sufletelor, Darul sufletului tău.

În ceea ce privește susținerea organismului cu ajutorul uleiurilor esențiale, la nivel fizic pot fi aplicate Simfoniile Celulare – Protocolul pentru Echilibrare Hormonală, Protocolul Digestiv, sau Protocolul C#2.

Intern poate fi susținut organismul cu ajutorul vitaminelor, mineralelor, acizilor grași esențiali și regeneratorilor celulari din complexul LifeLong Vitality Pack, cu ajutorul suplimentului de Phytoestrogen și al amestecului de uleiuri esențiale ce susține regenerarea celulară DDR Prime.

La nivel emoțional, uleiurile din gama emoțională precum Console, Peace, Forgive, Serenity, Elevation, uleiurile florare ce liniștesc Sistemul Central Nervos precum Trandafirul, Geranium (acolo unde există și furie pentru pierderea ființei iubite), Ylang Ylang, Iasomia, Mușețelul, Bergamota, Salvia, pot fi de un real ajutor.

De asemenea, pot fi de ajutor uleiurile esențiale din rășinoase, care să ne ajute la o mai bună echilibrare, împământare și ancorare în această dimensiune, mai ales acolo unde conflictul a fost declanșat de frica de a pierde (deci de proiecții și scenarii ale minții) și nu de o pierdere efectivă.

În următoarea parte, voi discuta despre conflictele mucoasei cervixului și despre modul în care programele biologice ce se declanșează în cazul acestui tip de conflict determină scăderea sau blocarea fertilității.

Până atunci, gânduri bune tuturor și să vă fie de folos.

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I