Încrederea de sine și auto-devalorizările
Am întâlnit de-a lungul timpului mulți oameni ce experimentau diferite simptome la nivelul sistemului locomotor și în absolut fiecare situație, în care am avut ocazia să ascult din detaliile vieții, am descoperit conflicte de auto-devalorizare ce au condus la apariția acelor simptome. Trăsăturile comune în toate aceste situații erau lipsa auto-aprecierii și a încrederii în sine.
Și nu doar că am observat la oamenii din jurul meu aceste conflicte de auto-devalorizare, le-am experimentat eu însămi, în anumite momente din viața mea. Și în fiecare din acele momente, de asemenea, am putut să identific evenimentele ce au declanșat conflictele biologice de auto-devalorizare și, prin urmare, simptomele pe carele-am experimentat.
Cu toții suntem oameni și experimentăm o paletă vastă de emoții și trăiri, inclusiv din registrul celor ce țin de încrederea în noi.
Când apar și cum se formează încrederea de sine și auto-aprecierea?
Bazele acestor două calități se pun în primii ani de viață. Felul în care adulții din jurul nostru se raportează la noi, felul în care ne împuternicesc, în care ne arată și ne acordă încredere, felul în care ne lasă să explorăm lumea din jurul nostru și ne ghidează în această experiență a vieții joacă un rol fundamental în felul în care ne vom privi ulterior și ne vom raporta la noi înșine ca și adulți.
Un mediu familial în care predomină acceptarea, respectul, aprecierea și, mai ales, iubirea necondiționată, este cadrul perfect în care se dezvolta iubirea de sine, aprecierea de sine și încrederea în forțele proprii.
La polul opus, controlul, lipsa de responsabilizare, tratarea copilului ca pe o ființă care nu înțelege, nu poate, nu știe, sunt premisele care vor destabiliza fundația emoțională a viitorului adult și vor conduce la instalarea în subconștient a acelor meta-programele blocante, adică acele credințe și valori limitative care vor constitui sursa auto-devalorizărilor ulterioare.
Cum poate un copil să ajungă să aibă încredere în el dacă nu este lăsat să experimenteze, dacă la fiecare pas este oprit de grija excesivă a părintelui, grijă venită din propriile lui frici și nevoia de a controla totul în jurul său? Cum poate să ajungă să simtă că el are valoare și că părerile lui contează dacă nu este ascultat, dacă aude în mod constant că el este mic și nu înțelege, că el nu este capabil să ia decizii pentru el însuși, că el nu știe să își poarte de grijă? Cum poate un copil să se simtă acceptat, să se prețuiască pe el însuși și să se iubească necondiționat, dacă cei din jurul lui nu îi arată această prețuire și iubire de sine în propriile lor comportamente și îl învață mereu că trebuie să se conformeze mulțimii, să facă pe plac altora, să nu vorbească dacă nu este întrebat, să nu iasă din tipare, să fie la fel ca ceilalți, căci este „rușinos” să fie el însuși, cu toate emoțiile și trăirile lui?
Cum poate un copil să ajungă să ia decizii și să se simtă capabil să o facă, dacă nu este implicat de mic în deciziile familiei? Câți părinți își întreabă copiii ce cred despre o anumită situație, ce anume și-ar dori să se întâmple într-un anumit context? Uneori se ajunge chiar până la extrema în care nici pentru propriul corp și propriile nevoi copiii nu sunt lăsați să decidă...pentru când le este foame și cât vor să mănânce, pentru când le este sete și câtă apă vor să bea, pentru cât de cald sau frig le este și cum vor să se îmbrace, pentru când le este somn sau când au energie, pentru ce jocuri și activități îi interesează și lista continuă.
Cum poate un copil să ajungă să își prețuiască rezultatele și să se bucure de experiențele prin care ajunge la acele rezultate când este presat permanent să fie primul, să reușească, când nu i se oferă spațiul de a învăța din propriile nereușite. Adulții care au fost presați ca și copii să reușească mereu, să fie mereu primii, să performeze pe toate planurile, au toate șansele să ajungă să trăiască sentimente puternice de auto-devalorizare pentru că vor trăi mereu cu sentimentul că oricât ar face nu se vor putea ridica la nivelul așteptărilor pe care consideră că ceilalți le au de la ei.
Iată așadar cum fricile părinților și nevoia lor de a controla toate aspectele vieții, în care bineînțeles că intră și copiii, venite din propria nesiguranță și lipsă de încredere în sine, ajung să se răsfrângă asupra copiilor, viitorii adulții ce vor crea lumea de mâine.
Astfel se instalează încă din copilărie programele ce duc la auto-devalorizări și la lipsa încrederii în forțele proprii. Iar felul în care aceste programe se manifestă poate fi uneori atât de subtil, încât poate fi o adevărată provocare ca aceste programe să fie descoperite și conștientizate.
Faptul că la un moment dat, ca adulți, nu ne simțim suficient de buni, suficient de performanți fizic sau intelectual, suficient de valoroși, nu ne simțim suficient de capabili sau îndemânatici încât să obținem ceea ce ne dorim / să realizăm ceea ce ne propunem, capabili intelectual, capabili să depășim provocările pe care le întâlnim, vine ca urmare a experiențelor trăite în copilărie și a meta-programelor de supraviețuire și adaptare pe care ni le-am însușit ca urmare a acelor experiențe.
Ori toate aceste meta-programe ajung în timp, dacă nu sunt conștientizate și eliberate, să genereze dezechilibre nu doar în modul în care ne percepem pe noi înșine și în relațiile cu cei din jurul nostru, ci inclusiv și simptome și manifestări la nivel fizic.
Programele biologice de auto-devalorizare
Privind lucrurile din perspectiva Celor 5 Legi Biologice ale Naturii, țesuturile afectate de conflictele de auto-devalorizare sunt țesuturile dezvoltate din mezodermul creierului nou, care sunt controlate de măduva cerebrală, adică partea interioară a creierului mare.
Aceste țesuturi sunt:
- Oasele
- Cartilajele
- Tendoanele și ligamentele
- Țesutul conjunctiv
- Țesutul adipos
- Sistemul limfatic (nave limfatice si ganglioni limfatici)
- Vasele sanguine (cu excepția vaselor coronare)
- Mușchii
- Miocardul
- Rinichii
- Cortexul suprarenal
- Splina
- Ovarele
- Testiculele
Toate aceste țesuturi sunt afectate de conflicte de auto-devalorizare, adică de subestimare, subapreciere, subevaluare, lipsă de încredere, atitudini ce își au rădăcinile mai ales în experiențele copilăriei timpurii.
Gradul de intensitate al auto-devalorizării determină intensitatea programului biologic declanșat iar modul în care este perceput șocul emoțional va determina țesuturile afectate. Un conflict sever va afecta oasele sau articulațiile, în timp ce unul mai puțin sever poate afecta ganglionii limfatici sau mușchii, iar unul de o intensitate scăzută tendoanele. Rinichii și cortexul suprarenal sunt afectate de conflicte diferite, în cazul rinichilor conflicte legate de „lichide”, iar în cazul cortexului suprarenal conflicte legate de „direcție greșită”. Este important de reținut că fiecare țesut va reacționa la nuanțe specifice de percepție a evenimentelor conflictuale.
Și ca în orice Program Biologic cu Sens de adaptare și supraviețuire și aici derularea acestor Programe Biologice se face prin parcurgerea anumitor faze precise.
Astfel, Odată cu experimentarea șocului emoțional, începe faza activă de conflict. În această fază organele și țesuturile afectate încep un proces de pierdere celulară prin necrozare sau ulcerare, sau cu modificare semnificativă funcțională la nivel de organ.
După rezolvarea conflictului biologic, începe faza de reparație, fază în care apare țesuturile necrozate se refac. Are, așadar, loc o creșterea celulară în vederea regenerării țesutului, sau are loc restabilirea funcțiilor.
Și pentru că în faza activă a acestui tip de programe biologice rareori sunt observate simptome sau manifestări, „problemele” apar exact atunci când conflictele s-au rezolvat, deoarece în cazul acestor țesuturi, faza de rezolvare vine cu senzații de disconfort, ce pot varia, în funcție de intensitatea și durata conflictului biologic, de la ușoare până la acute.
Lipsa cunoașterii și a înțelegerii mecanismelor biologice cu care corpul funcționează determină, adesea, intrarea într-un cerc vicios, în care simptome ce ar fi încetat de la sine după timpul necesar reparației, ajung să se perpetueze, situația devenind acută sau cronică.
Spre exemplu, o persoană care intră în faza de reparație a unui conflict de auto-devalorizare legat de faptul că nu s-a simțit suficient de performantă fizic, suficient de „rapidă” pentru a ține pasul, va experimenta senzații de disconfort în zona genunchilor în timpul acestei faze. Faza de reparație venind cu senzații de disconfort la nivelul genunchilor, prin necunoașterea proceselor ce au loc în organism persoana poate experimenta un nou conflict de auto-devalorizare pentru că acum fizic nu poate să țină pasul, să fie suficient de rapidă.
Care ar trebui să ne fie abordarea în aceste situații?
Este foarte important, atunci când apar simptome la nivelul sistemului musculo-scheletic, să ne păstrăm calmul și prezența. Înțelegând procesele ce se derulează în corp și că este vorba de un proces de reparație, devine ușor de înțeles că cel mai mult putem ajuta organismul lăsându-l să își ducă procesul biologic până la capăt, fără să intervenim invaziv și astfel să îl blocăm. Acest lucru nu înseamnă să nu facem nimic. Accentul cade pe invaziv. Există diferite tehnici și instrumente holistice prin care putem susține organismul în timpul acestor faze de reparație în așa fel încât să permitem corpului să desfășoare procesul până la capăt fără blocaje.
Conștientizarea și eliberarea cauzelor emoționale care au declanșat aceste Programe Biologice Speciale de adaptare și supraviețuire este un proces interior important, pentru că deși vorbim de faze de reparație, transcenderea conștientă a conflictului biologic reduce posibilitatea de a re-experimenta manifestările la nivel fizic, prin influența șinelor, adică acei factori asociați conflictului inițial, care odată întâlniți redeclanșează conflictul.
Odată înțelese evenimentele ce au declanșat activarea acestor Programe Biologice, următorul pas important de făcut este acela de a căuta ne uita la noi înșine pentru a înțelege care sunt acele meta-programe (credințe și valori) ce au făcut ca în situația respectivă să fie experimentate acele conflicte de auto-devalorizare. Ce experiențe, trăiri, evenimente din copilărie, traume, suferințe au condus la instalarea acelor meta-programe și crearea acelor părți ce se auto-devalorizează și care au nevoie să fie văzute, vindecate și eliberate?
Transformarea sistemului de credințe și valori și vindecarea și integrarea propriilor părți reprezintă, de fapt, vindecarea profundă, ce aduce cu ea transformarea modului în care operăm și ne raportăm la noi înșine și la toată această experiență a vieții. Acest lucru interior va face ca situațiile care în trecut activau programele de auto-devalorizare să rămână de domeniul trecutului, dat fiind faptul că acele credințe și valorile limitative ce le-au determinat au fost rescrise.
Iar dacă te regăsești printre cele de mai sus, sau dacă experimentezi astfel de situații în viața ta, în care primești mesaje din partea corpului tău și nu știi cum să le înțelegi, sau în care, deși ai o anumită înțelegere asupra mesajelor pe care le primești cauți încă modurile prin care să răspunzi holistic la ele, accesează secțiunea Coaching și alege programul de susținere care ți se potrivește. Fie că vrei să ai mai multă încredere în tine, să vorbești cu mai multă relaxarea în fața altor oameni, să te simți mai încrezător înaintea unei competiții, sau să descifrezi și să rezolvi mesajele pe care corpul ți le dă, sunt aici să te susțin.
Îți mulțumesc. Te iubesc.