Harta nu este teritoriul

Te rog să închizi ochii pentru câteva minute și să îți imaginezi un tren. Observă culoarea, unde era trenul localizat, dacă mergea sau stătea pe loc, dacă l-ai văzut din față, din lateral, de sus, dacă era lung sau e scurt, dacă erai în el sau în afara lui, dacă era marfar sau tren de călători, dacă era electric sau cu aburi, dacă era alb-negru sau colorat, dacă era de jucărie, desenat, în desene, ca într-un film sau real etc.

Apoi roagă pe cineva apropiat, poate fi partenerul/partenera, copiii, părinții, un prieten, un coleg de muncă să facă același lucru.

Vei observa, fără urmă de îndoială, că orice altă persoană pe care o vei ruga să își imagineze un tren, va avea o reprezentare cu totul diferită trenului. Și, cu siguranță, nu vei găsi niciodată două persoane care își vor imagina trenul la fel.

Acest lucru se întâmplă pentru că fiecare din noi avem percepții și reprezentări diferite asupra lucrurilor și situațiilor/evenimentelor pe care le experimentăm în viața noastră și, de asemenea, asupra oamenilor pe care îi întâlnim în viețile noastre.

Așadar este de înțeles că pentru fiecare din noi trenul arătă diferit, deși este vorba de aceeași etichetă - tren.

Și deși, în esență, cuvintele sunt niște etichete pe care le atribuim lucrurilor din jurul nostru, evenimentelor și experiențelor pe care le trăim, modul în care fiecare din noi ne reprezentăm în sistemul interior acele etichete va fi diferit și va depinde de setul de credințe și valori cu care operăm.

Am propus acest mic exercițiu tocmai pentru a evidenția cât de diferite sunt percepțiile noastre, chiar și atunci când credem că ne referim la „același” lucru. Căci aici este una dintre cele mai mari capcane în care cădem atunci când vine vorba de comunicarea cu cei din jurul nostru. Cădem în capcana de a crede că persoana cu care interacționăm are aceeași reprezentare mentală ca noi asupra subiectului aflat în discuție. Ori acest lucru este departe de adevăr și cât timp nu vom integra această realitate și, mai mult, nu vom accepta faptul că interlocutorul nostru are o altă reprezentare și are tot dreptul să o aibă, o comunicare armonioasă va fi greu de atins.

În aceeași măsură în care este nevoie să înțelegem că interlocutorul nostru are o reprezentare diferită față de noi, este nevoie să înțelegem și faptul că este foarte posibil ca el să nu conștientizeze reciproca, adică faptul că noi avem o reprezentare diferită asupra subiectului în discuție.

Așadar, un prim pas înspre o comunicare mai armonioasă cu cei din jurul nostru este să expunem propria reprezentare și să căutăm să aflăm care este reprezentarea celeilalte persoane asupra subiectului în discuție, adică, metaforic spus, să ne descriem fiecare trenul.

Mai mult, este foarte important să integrăm faptul că deși fiecare avem o hartă mentală proprie, ea nu este teritoriul real. Este doar percepția noastră asupra teritoriului.

Ce vreau să spun prin asta? Amintește-ți efectiv o hartă fizică, așa cum ai văzut la orele de geografie în școală. Apoi gândește-te cum este în realitatea măcar o părticică din teritoriul reprezentat prin acea hartă. Devine evident faptul că reprezentarea pe hârtie este una mult trunchiată a realității din teren.

Același lucru este valabil și pentru reprezentările noastre asupra „realității”, ele sunt niște reprezentări trunchiate ale realității și niciodată nu vom putea cuprinde cu capacitățile noastre omenești întreaga realitate.

Așadar, înțelegând aceste lucruri, ne dăm seama, în interacțiunea cu orice alt om, că perspectiva noastră, harta noastră este doar o trunchiere a realități, la fel cum este și harta celuilalt și că niciunul din noi nu deține adevărul absolut.

Dar de unde izvorăște această hartă? De unde rezultă percepțiile noastre? Răspunsul este din cumulul credințelor și valorilor noastre, din meta-programele înregistrate încă din perioada intra-uterină.

Despre credințe și valori am scriu mult mai în detaliu în articolul Cum schimbăm cu mai multă ușurință un comportament.

Îmi amintesc cum înainte să capăt toate aceste înțelegeri trăiam cu impresia că înțeleg exact ce cred ceilalți și că ei înțeleg exact ce cred eu. Iar asta dădea naștere adesea unor stări conflictuale în mine, sau între mine și cei din jurul meu. Pentru că nu realizam ce hărți diferite avem și de unde au luat ele naștere.

Și adesea nu doar că nu realizăm, însă cădem într-o altă capcană, la fel de periculoasă ca prima, anume aceea de a crede că știm ce este pe harta celuilalt, suprapunând propria hartă asupra celuilalt și crezând că putem „citi ce este în mintea celuilalt”.

Acum, dacă vreau să spun ceva despre un anumit subiect mă exprim cu „Percepția mea asupra ... este că ...” și continui cu „Îmi poți spune care este percepția ta asupra ...”, tocmai pentru că îmi dau seama că orice părere aș avea ea se naște din credințele și valorile mele și că este o trunchiere a realității obiective. Am învățat să accept că ceea ce este adevărat/real pentru mine nu este nicidecum la fel și pentru cei din jurul meu și că dacă vreau să aflu care este percepția lor, atunci trebuie să îi întreb și, mai ales, apoi să îi ascult.

De aceea, amintiți-vă întotdeauna că modul în care privim realitatea din jurul nostru este, întotdeauna, propriu și exclusiv nouă și că întotdeauna trenul celuilalt este diferit.

O a treia capcană în care oamenii cad, și în care cădeam și eu în trecut, este aceea de a considera doar harta lor ca fiind punctul de orientare. Acest lucru duce la multe dificultăți în comunicare, deoarece credința că propria hartă este cea „adevărată” va face oamenii să caute, conștient și, mai ales, neconștient, să impună propria hartă asupra celorlalți.

Ori acest lucru va genera întotdeauna conflicte pentru că reacția fiecăruia dintre noi atunci când cineva caută să ne impună propria hartă este aceea de apărare a propriei hărți. Căci fiecare ținem la propriul set de credințe și valori și schimbarea lui cu forța va fi întotdeauna întâmpinată cu rezistență și opoziție.

De aceea este esențial să învățăm să acceptăm și să respectăm harta celuilalt, astfel proiectând în exterior și acceptarea și respectul față de propria hartă. Iar pentru a căpăta o înțelegere asupra felului în care trenul celuilalt arată, tot ce trebuie să facem este să întrebăm și să ascultăm. Iar pentru ca ceilalți să înțeleagă, accepte și să respecte propria noastră hartă, este nevoie să le descriem percepțiile noastre asupra lucrurilor, situațiilor, evenimentelor pe care le experimentăm. Rămâneți conștienți că percepțiile vă aparțin și că ceilalți nu trebuie să vadă lucrurile la fel ca voi și, în egală măsură, nici voi nu trebuie să le vedeți ca ei.

Mai mult, în orice interacțiune și comunicare cu cei din jurul nostru, este de un real folos nu doar să aflăm, acceptăm și respectăm harta celuilalt ci chiar să ne punem „în papucii celuilalt” și să vedem cum se vede situația de pe harta lui. Să ne întrebăm și să aflăm cum se văd lucrurile din perspectiva celuilalt, cum se văd lucrurile de pe harta lui și înțelegerea că acea hartă este determinată de toate experiențele de viață ale persoanei respective este un semn de maturitate emoțională, ce va crea modalități mult mai armonioase de interacțiune și comunicare.

Însă, faptul că fiecare din noi ține la propria hartă, adică la propria reprezentare a realității prin prisma valorilor și credințelor noastre, ne poate conduce spre o a patra capcană, anume aceea de a fi rigizi în ceea ce privește modificarea, completarea, detalierea, transformarea propriei hărți. Înțelegând că fiecare din noi are o hartă mentală și că nimeni nu deține „adevărul absolut despre realitatea obiectivă”, consider că este în folosul nostru să rămânem flexibili și să ascultăm cu deschidere cum se prezintă hărțile celorlalți, pentru că întotdeauna, din orice interacțiune cu oamenii din viața noastră, avem ceva de învățat.

Iar acest lucru este foarte frumos exprimat în NLP (Programarea Neuro-Lingvistică) prin următorul principiu „Elementul cel mai flexibil conduce sistemul.” Ce vrea să spună acest principiu este faptul că vom avea întotdeauna șanse mai mari de reușită și de a ne atinge obiectivele atunci când ne antrenăm să devenim flexibili în a schimba și transforma propria hartă mentală ascultând și contemplând asupra hărților celorlalți.  

Căci de fiecare dată când ascultăm empatic, deschis și fără judecată și perspectiva celuilalt, așa cum ne dorim ca noi înșine să fim ascultați, creăm, întotdeauna, oportunități de creștere și dezvoltare.

Vă recomand, așadar, să fiți atenți la aceste capcane și ,prin cultivarea stării de observator, să vă antrenați să le identificați și evitați și veți constata singuri cât de mult se va îmbunătăți modul în care comunicați cu cei din jurul vostru și cum se vor transforma relațiile din viața voastră.

Îți mulțumesc. Te iubesc,

Peace of the I