Subconștientul - Partea I

Să facem cunoștință cu mintea subconștientă

„Cea mai importantă relație din Univers este relația cu propria minte subconștientă.”

Dr. Ihaleakala Hew Len

Am aflat de subconștient pentru prima dată la vârsta de 29 de ani...mi-a luat ceva ani, aș putea spune, însă a fost momentul perfect pentru mine. Acest lucru s-a întâmplat la primul modul din cadrul programului de dezvoltare personală NLP Practitioner. NLP, pentru cei care nu sunt familiari, înseamnă Programare Neuro Lingvistică.

A fost un adevărat șoc și totodată o extraordinară revelație pentru mine să descopăr această latură a ființei mele – mintea subconștientă și, mai ales, să intru în contact cu ea. Din acel moment am început să dezvolt această extraordinară relație, iar beneficiile și transformările ce au urmat în viața mea au fost uimitoare, uneori de-a dreptul spectaculoase.

Despre toate acestea vreau să vă scriu și vouă acum, știind cu siguranță că, învățând să lucrați și să colaborați cu mintea voastră subconștientă, să o transformați în aliatul vostru, veți putea experimenta în viața voastră transformări extraordinare.

Ce este așadar mintea subconștientă?

Pentru început am să spun că mintea subconștientă este acea parte a ființei noastre care se ocupă ca toate procesele vitale din organism să se desfășoare. Respirăm pentru că subconștientul se ocupă de acest proces, sângele curge prin vene fără ca noi să facem ceva în acest sens, mergem fără să ne gândim cum să punem în acțiune fiecare mușchi din corp necesar pentru această acțiune, fără să ne concentrăm cu punem un picior în fața celuilalt, cum să ne ținem echilibrul și așa mai departe, pentru că de toate aceste lucruri „se ocupă” mintea subconștientă. Toate funcțiile și procesele organismului sunt administrate de această latură a minții noastre.

Totodată, mintea subconștientă este cea care înregistrează, stochează și activează toate programele și meta-programele cu care operăm pe parcursul vieții, adică toate credințele și valorile noastre, ce determină atitudinile, comportamentele, abilitățile, pe care le folosim în viața noastră. Ea absoarbe și păstrează tot. Ar fi imposibil să avem în conștient atâta informație. Ne-ar bâzâi capul într-un haos total.

Vi s-a întâmplat vreodată să conduceți și să nu vă dați seama cum ați ajuns din A în B? Ei bine, subconștientul vostru a preluat comanda și a executat programul în locul vostru. Acest exemplu l-am dat cu un scop. Atunci când suntem lipsiți de prezență, ca în exemplul anterior, funcționăm pe pilot automat, adică subconștientul preia controlul și el va acționa în baza tuturor programelor pre-înregistrate.

Există în lume mitul conform căruia oamenii își folosesc doar un procent (de obicei 10%) din creier. Acesta este un mare neadevăr. Oamenii își folosesc tot creierul, însă ce se întâmplă de fapt este că oamenii sunt foarte puțin prezenți și conștienți în viața lor, doar aproximativ 10% din timp, în rest funcționează pe pilot automat, adică lăsă subconștientul să preia controlul. Ca o metaforă în acest sens am putea spune că oamenii sunt adormiți chiar și atunci când sunt treji. Lipsa de prezență este o formă de transă în care oamenii intră și în care subconștientul preia controlul asupra reacțiilor, acțiunilor, comportamentelor și deciziilor lor.

Mintea subconștientă este totodată un mecanism de protecție. Ea va acționa în tiparele pe care le-a înregistrat începând încă de la concepție și din perioada intra-uterină, acestea fiind în esență tipare de supraviețuire, care adesea nu ne mai servesc în viața prezentă de adulți. Mintea subconștientă va căuta mereu familiaritatea și menținerea cursului lucrurilor în tiparele cunoscute, adică va căuta să rămână în zona de confort, deși adevărata creștere are loc doar în afara acesteia.

Astfel că, fiind lipsiți de prezență, oamenii vor reacționa în tipare, atitudini și comportamente care sunt contraproductive și care de multe ori ajung să genereze exact rezultatele opuse (boli, lipsuri, neîmpliniri, pierderi, etc.) celor dorite.

Spre exemplu, un copil care a văzut la părinți reacția de furie la un anumit tip de evenimente, va înregistra în subconștient acest comportament ca fiind comportamentul perfect care să îi asigure supraviețuirea. Dacă în viața de adult nu devine conștient de acest tipar și nu îl transformă, atunci acest tipar existent în subconștient va rula și se va manifesta de fiecare dată când persoana este pe pilot automat, adică nu este prezentă în viața sa, comanda fiind la subconștient și se întâlnește cu acel tip de evenimente. Persoana va reacționa cu același tipar de furie preluat de la părinți și va ajunge să sufere de aceleași boli ca și părinții săi, iar latura convențională a științei îi va spune că este ceva ereditar. Moștenit este însă doar comportamentul care s-a înregistrat în subconștient și pe care persoana îl lasă să ruleze prin lipsa de prezență în propria viață.

Și pentru că este un mecanism de protecție, mintea subconștientă va ascunde conștientului toate evenimentele din viața noastră cărora nu le putem face față și le va ține ascunse acolo până când ne vom maturiza suficient pentru a putea face față acelor întâmplări din trecut (abuzuri, violuri, trădări, abandonuri, etc.). Acestea trăiri se vor manifesta însă în corpul fizic, corpul fiind în acest caz un mesager al trăirilor interioare reprimate, iar corpul nu minte niciodată.

De asemenea, este important de știut că mintea subconștientă acționează întotdeauna în baza unei intenții superioare pozitive, chiar dacă uneori pare dificil, sau chiar imposibil, ca aceasta să fie înțeleasă.

Însă mintea subconștientă este cu mult, mult mai mult decât toate cele de mai sus, ea este infinită și conține în ea întregul Univers. Știu că poate părea o afirmație spectaculoasă, însă această afirmație este susținută de numeroase studii și cercetări. Mintea subconștientă este cheia de acces spre Divinitate. Ea face parte din conștiința universală, creatoare și despre aceste aspecte voi scrie în părțile următoare.

Subconștientul este însă un spațiu în care nu avem acces în mod obișnuit și chiar și atunci când accesăm acest spațiu aducem lumină doar într-o mică bucățică din tot ceea ce reprezintă el. Avem la îndemână diferite instrumente pentru a învăța să lucrăm cu această latură a minții noastre, unele conștiente, iar altele ce presupun stări de conștiință extinsă și despre ele veți pute citi tot în părțile care vor urma.

Este, de asemenea, cunoscut faptul că mintea subconștientă înregistrează în fiecare secundă 11 milioane de biți de informație, în timp ce conștient putem procesa doar 40. Vă dați seama ce resursă prețioasă avem la dispoziție?

Subconștientul știe tot, tot ce știm, tot ce am știut și nu mai știm și tot ce nu știm. Acest aspect este de o importanță majoră.

De ce?

Gândiți-vă de câte ori v-ați întâlnit în viață cu situații în care căutați ceva și nu mai știați unde este acel lucru? Sau căutați să vă amintiți cum s-a petrecut o anumită întâmplare și nu vă mai aminteați detaliile acelei întâmplări? Sau cazurile în care cineva vă povestea de o întâmplare la care ați participat, însă, conștient, vouă vi se părea că nu aveți niciun fel de amintire despre acel eveniment?

Și, poate cel mai important, de câte ori ați căutat să găsiți cauzele emoționale, conflictele, care au condus la apariția diferitelor simptome pe care le-ați experimentat și nu ați reușit?

Ei bine, toate aceste informații pot fi accesate prin intermediul minții subconștiente.

Pentru a exemplifica cele scrise mai sus, am să povestesc două dintre multiplele experiențe extraordinare pe care le-am trăit, lucrând cu mintea subconștientă.

Prima relatare pe care am ales-o este o experiență pe care o găsesc de-a dreptul haioasă dar, în același timp, plină de lecții importante.

În primăvara anului 2017 am început implementarea designului de Permacultură în propria grădină. Unul dintre printre primii pași făcuți în această direcție a fost să construiesc un strat înălțat în care am plantat o grămadă (cu sens) de plăntuțe.

Toate bune și frumoase, până când, la doar câteva zile de la finalizarea lucrării, pisicile vecinilor au început să vină și să își facă nevoile în stratul (meu) înălțat, să îmi scormonească prin el și să scoată plăntuțele proaspăt plantate și să face tot felul de altfel de „ravagii”. Mă înfuriam de fiecare dată când le vedeam și le luam la fugărit. La un moment dat, după mai multe astfel de întâmplări, soțul îmi zice să le las, că sunt pisici, sunt și ele parte din natură și că o să fie bine.

Mai trece ceva timp și reușesc să fac pace cu situația. La scurt timp după merg la toaletă și oopaaaaa, mă ustură tare când fac pipi. Iau cartea de NMG și citesc, conflict de marcare de teritoriu. Și încep să mă întreb, ce teritoriu, ce marcare, eu nu am teritorii ;)), dețin doar o mașină și nu a fost nicio întâmplare legată de ea în perioada respectivă. Și caut și caut și nimic.

Gândindu-mă că trebuie să fac ceva pentru a rezolva situația (întâmplarea face că nu înțelesesem bine partea cu faza de rezolvare și credeam că este fază activă de conflict, deci trebuia să acționez cumva) m-am îndreptat către subconștient.

Am închis ochii și i-am vorbit așa „Dragul meu subconștient, știu că tu cunoști exact cauza acestor simptome pe care le experimentez. Te rog frumos să îmi aduci în conștient cauza, întâmplarea care a declanșat toate acestea. Sunt pregătită și am în mine toate resursele necesare pentru a o rezolva. Îmi asum persoana care voi deveni odată ce am înțeles și rezolvat cauza. Îți mulțumesc și te iubesc dragul meu subconștient.”

Apoi m-am detașat.

La nici o ora, simt din nou senzația să merg la toaletă. Mă duc așa cu emoții, căci știam ca urmează iar treaba cu senzații și mă așez pe toaletă. În secunda următoare imaginea din baie a dispărut și în fața ochilor mi-a apărut imaginea cu mine, în fața stratului înălțat și una din pisici făcându-și nevoile și eu furioasă repezindu-mă să o gonesc. M-a pufnit un mare, mare râs. Râdeam singură în baie de ridicolul motivului pentru care corpul meu experimenta acele senzații. Am fost uimită să realizez cât de nesemnificative sunt de fapt multe din cauzele pentru care experimentăm diverse senzații și mi-am dat seama că nici nu m-aș fi putut gândi conștient la cauză pentru că eu căutam ceva „serios”. I-am mulțumit subconștientului meu pentru ajutor și în momentul următor senzațiile s-au diminuat în proporție de 90%.

Am fost astfel, încă odată, surprinsă de răspunsul rapid pe care l-am primit din partea subconștientului, deși nu era prima experiență în care ajutorul lui venea atât de prompt și rapid. A fost însă nevoie de ceva experiențe pentru a putea integra această colaborare ca pe ceva normal și firesc și de și mai multe experiențe pentru a crea această colaborare și a transforma subconștientul într-un aliat.

A doua experiență pe care vreau să v-o povestesc este despre cum am comunicat cu subconștientul pentru a mă ajuta să găsesc un obiect „pus bine”, adică de care nu îmi mai aminteam ce am făcut cu el.

Foloseam ochelarii de vedere la acea vreme și se rupsese una dintre pernuțele acelea mici de silicon care țin ochelarii pe nas. Prin urmare, purtatul ochelarilor îmi lăsa mereu o urmă mare pe nas și o senzație de disconfort în zona respectivă. Știam că am în casă două seturi de rezervă, așa că m-am decis să schimb acele pernuțe. Am procedat așadar la căutatul seturilor de rezervă. Am răscolit casa însă, evident, fără succes. După mai bine de o oră de căutat, m-am oprit și mi-am zis „Măi Ema, de ce te chinui, când îi poți cere subconștientului să te ajute?!?”.

Zis și făcut. M-am oprit, am închis ochii și am respirat profund. Apoi i-am vorbit subconștientului așa „Dragul meu subconștient, te rog să mă ajuți să găsesc pernuțele de rezervă de la ochelari. Știu că tu știi exact unde sunt așa că te rog să mă ajuți să le găsesc. Te iubesc. Îți mulțumesc.” Și m-am detașat.

Am început apoi să mă plimb prin casă într-o stare de contemplare, ca și cum aș fi fost la o plimbare prin parc. Fără să caut, fără să am vreo intenție. În nici 5 minute, picioarele mi s-au oprit în loc singure în fața bibliotecii din living. Apoi mâna dreaptă s-a ridicat și a deschis o cutie de metal plină cu tot felul de obiecte și am prins între degete și am scos exact pliculețul de plastic în care se aflau cele două perechi de rezerve. Nu îmi venea să cred...Nu avusesem niciun fel de intenție conștientă în acele momente. Corpul meu s-a mișcat coordonat exclusiv de subconștient. Atât de simplu și ușor le-am găsit și petrecusem atâta vreme căutându-le.

Experiențe de acest fel am multe și fiecare din ele mi-a întărit și mai mult credința în puterea uimitoare a acestei părți a ființei noastre.

Iată de ce consider că este atât de folositor pentru noi să cunoaștem această latură a ființei noastre, să lucrăm cu noi pentru a o transforma într-un aliat, care să ne susțină în transformarea și înlocuirea programelor limitative cu programe generatoare de resurse și oportunități.

Să vă fie de folos.

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I

🙏❤️