Vreau să treacă… acum!

#Schimbă-ți limbajul pentru a îți schimba viața

Am decis să scriu acest articol în urma interacțiunilor pe care le-am avut cu oamenii, oameni care s-au îndreptat spre mine pentru îndrumări, mai ales de când am intrat în lumea uleiurilor esențiale.

În lume există un număr foarte mare de oameni dependenți de opioide, pe care le folosesc pentru a suprima diferite forme de „dureri” cronice sau ocazionale. America este cel mai mare consumator de opioide, înghițind anual peste o treime din întreaga cantitate vândută la nivel global, iar asta cu un efect devastator la nivelul sănătății populației – peste 47.000 de mii de oameni murind anual din cauza lor și alte multe sute de mii devenind dependenți, fără a își rezolva în realitate situațiile pe care le experimentează. Nici restul lumii nu stă mai bine.

Însă puțini oameni se întrebă în zilele noastre ce este cu adevărat „durerea”. Grecii antici considerau „durerea” o emoție (!!!), mai mult decât o senzație, însă industrializarea societății petrecută în secolul 19 a condus, implicit, la industrializarea „durerii”. Iar conceptul de „durere” ca și fenomen pur fizic a atins apogeul în anii ’90, când Societatea Americană a Durerii a reușit să obțină declararea durerii drept al cincilea semn vital, alături de tensiune, temperatură, respirație și ritmul cardiac.

Vă dați seama ce construcție mentală uriașă este în jurul „durerii”?

Și nu deloc întâmplător, succesul Societății Americane a Durerii a coincis cu lansarea pe piață a opioidelor cu efect de durată, ceea ce a devenit o piață de miliarde de dolari, în detrimentul sănătății și bunăstării oamenilor, căci multe studii arată că rezultatele utilizării acestor opioide nu doar că nu sunt cele scontate, ci, din contră, efectele lor secundare sunt foarte mari, dovedindu-se prin cercetări clinice că oamenii care le folosesc ajung, de fapt, să experimenteze și mai multe „dureri” decât cele pentru care au început să consume respectivele substanțe, pragul lor de toleranță devenind tot mai redus.

Este clar că acest concept de durere ca fenomen pur fizic a eșuat.

De aceea vreau acum să vă vorbesc despre „durere” sau mai bine zis despre dizolvarea și înlocuirea acestui concept, căci am observat la mulți oameni în jurul meu această dorință de a scăpa cu orice preț și instant, dacă s-ar putea, de „durere”.

Și îmi dau seama că și eu am trecut pe acolo așa că vreau să vă împărtășesc lucrurile pe care le-am înțeles și aplicat în viața mea în ultimii ani vis-a-vis de acest concept.

Mulți ani, asemeni multora, am luat medicamente la cel mai mic simptom...să nu simt nimic! Îmi era frică de orice „durere”, așa că dacă își făcea vreuna simțită prezența imediat căutam să o suprim pe cale chimică.

Asta până când am rămas însărcinată și au dispărut din program toate substanțele chimice de sinteză. Așa am început să văd ce înseamnă să trec prin tot felul de senzații fără să le mai suprim și mai ales am început să îmi ascult și înțeleg altfel corpul.

Odată cu descoperirea Celor 5 Legi Biologice ale Naturii a venit și înțelegerea faptului că nu toate senzațiile din corp sunt „ceva rău”, sau, chiar și mai bine zis, că nicio senzație din corp nu este ceva rău, ci din contră este un semnal prin care corpul meu comunică cu mine și îmi transmite, într-un limbaj codat, mesaje despre ce am de rezolvat la nivel mental și, mai ales, emoțional și despre programele limitative aflate în subconștient.

În timp, am înțeles un mare adevăr:

„Nu există durere!!! Există doar senzații/simptome care sunt un feedback pe care am nevoie să îl ascult și să îl decodez.”

Ei cum vă sună această perspectivă? Ce emoții vă trezește această afirmație?

Dacă trezește revoltă, dezaprobare, va îndemn să vă adresați următoarele întrebări:

„De ce sunt atașat de durere? Ce câștiguri neconștiente îmi aduce?”

Conștientizați apoi ce încărcătură uriașă are această etichetă, folosită atât de vast și cu atâta ușurință și inconștiență. La nivel colectiv cuvântul nespecific „durere” are o încărcătură negativă extraordinară. Asta pe lângă faptul că, în realitate, nu spune nimic despre ce se întâmplă în corpul nostru. Mai mult, durerea este asociată cu ceva rău și neplăcut ce se întâmplă în organism. Durerea este percepută cu teamă, cu neliniște, cu frică. Durerea trezește îngrijorare, temeri, neliniște. Și apoi gândiți-vă, apropo de partea de introducere, la ce industrie uriașă există în jurul „durerii”.

Aceste programe legate de „durere” le înregistrăm încă din primii ani de viață și, din ce am observat, fără un efort de voință conștient și susținut, fără informare și cunoaștere, acestea nu sunt deloc ușor de înlăturat. Încă de la cele mai fragede vârste îi vedem pe părinții noștri îngrijorându-se și temându-se atunci când experimentăm diferite senzații sau simptome în corp și înregistrăm ca program de supraviețuire faptul că durerea este ceva rău și trebuie oprită cu orice preț.

Însă lucrurile nu stau deloc așa și tare mult m-aș bucura să văd cât mai mulți oameni în jurul meu eliberați nu doar de „durere”, dar mai ales de frica de durere.

Da, exact, de frica de durere și de toată încărcătura negativă pe care „durerea” o poartă. Căci tocmai frica și starea emoțională pe care această încărcătură o declanșează este cea care amplifică senzațiile din corp și le face de nesuportat. Căci odată rostită sau gândită eticheta „durere” în subconștient se declanșează, datorită ancorelor și încărcăturii asociate, un buton de alarmă pe care scrie „Ceva este în neregulă! Pericol!”. Iar în acel moment creierul reptilian, responsabil cu supraviețuirea, se va activa și va face ca neocortexul, partea mai avansată a creierului, să nu mai funcționeze la deplina lui capacitate. Și, întotdeauna, deciziile luate din această stare de frică, în care creierul reptilian este în control, vor fi cele mai neinspirate decizii posibile.

Odată cu înțelegerea Celor 5 Legi Biologice ale Naturii și a mecanismelor biologice cu care corpul nostru operează, odată cu înțelegerea faptului că nimic în corpul nostru nu se întâmplă fără un sens sau scop, din realitatea mea a dispărut frica de durere și, mai important, a dispărut însăși conceptul de de durere.

Ceea ce vreau să spun prin faptul că a dispărut conceptul de durere este că din limbajul meu, atât cel interior, cât și exprimat, a dispărut această etichetă atribuită diferitelor simptomatologii pe care le-am mai experimentat. Nu spun că nu au mai existat senzații, sau că senzațiile pe care le-am experimentat nu au mai fost intense și că, uneori, poate, a fost provocator poate să le gestionez, însă am lucrat activ să mă re-educ în a mă exprima corect, identificând și descriind senzațiile pe care s-a întâmplat să le experimentez – presiune, inflamație, înțepături, torsiune, contracție, furnicături, congestie, etc. Căci, în realitate, ceea ce experimentăm sunt senzații și nu „durere”.

Și nu mică mi-a fost mirarea să văd oameni care atunci când au fost întrebați care sunt senzațiile pe care le experimentează să răspundă cu... durere. Programarea poate fi atât de profundă, în anumite situații, încât oamenii nici nu conștientizează că ei de fapt experimentează senzații în corp și, pur și simplu, totul este... durere.

Înțelegerea acestor lucruri a adus o mare, mare, diferență în modul în care am gestionat și tolerat senzațiile ce au apărut în corpul meu. Am ajuns să experimentez senzații pe care înainte le consideram de nesuportat, fără frică și fără panică și am lucrat în cu totul alte moduri pentru a mă susține în a gestiona acele senzații.

Pentru că oameni dragi, nu putem pretinde corpului nostru să rezolve în câteva minute ceea ce noi am croșetat cu „iscusință”, zile, săptămâni, luni sau chiar ani întregi. Nu putem avea pretenția de la el ca după ce am lăsat programele subconștiente să ruleze pe pilot automat și să ne influențeze corpul la nivel fizic, el corpul, printr-un miracol, să repare totul cât am clipi.

Iar aici intervine re-educarea percepțiilor noastre asupra senzațiilor din corp. Înțelegând faptul că o mare parte din senzații apar în fazele de reparație a programelor biologice devine limpede că nu frica și îngrijorarea ar trebui să fie emoțiile pe care acele senzații ar trebui să le trezească, ci recunoștința și bucuria. Da recunoștința că am rezolvat încă un conflict și corpul nostru, într-un final, trece prin procesul de restabilire a homeostaziei. Căci, pentru a putea ajunge în homeostază este necesar ca toate modificările ce au avut loc în faza activă de conflict să fie anulate, iar acest lucru se întâmplă cu inflamații, cu descompuneri și cu alte tipuri de senzații, specifice fazelor de rezolvare.

Mai mult, re-educarea percepției asupra senzațiilor din corp ne va feri de recidive și de intrarea în suspendare a fazei de reparație, deoarece emoțiile generate de percepția asupra senzațiilor din organism sunt cele care, foarte adesea, blochează procesele de reparație din organism.

Odată ce înțelegem că însăși atitudinea noastră față de senzații este cea care le întreține și le amplifică, cum să nu vrem să schimbăm acea atitudine? Cu ce ne ajută să percepem suferință, chin și agonie în gestionarea și depășirea senzațiilor pe care noi sau cei apropiați nouă (mai ales copiii) le experimentăm? ... Răspunsul este simplu – CU NIMIC!

Și pentru că legea atracției funcționează infailibil, cu cât vom percepe mai mult chin și mai multă suferință, cu atât vom crea mai mult chin și mai multă suferință.

Și cum să nu vrem să schimbăm atitudinea față de senzațiile din corp când înțelegem că tocmai emoțiile pe care acea atitudine le generează – preocuparea, îngrijorarea, frica, panica, sunt emoțiile care întrețin și amplifică de fapt senzațiile?

Însă, ca să generăm un alt set de emoții, unul care să ne susțină să trecem mai ușor și mai simplu prin aceste faze, trebuie să schimbăm programele mentale legate de „durere” și de senzațiile din corp. Iar acest lucru se face cu informare, cu studiu și cu înțelegerea profundă a modului în care corpul nostru funcționează.

Căci da, senzațiile și simptomele pe care ajungem uneori să le experimentăm pot fi intense, însă atitudinea față de ele și programele cu care le adresăm vor face toată diferența în rezolvarea lor. Atunci când există cunoaștere senzațiile din corp pot fi experimentate cu calm, cu liniște interioare și încredere în organism că el știe ce face. Și în acest context și modul în care vom alege să ne susținem organismul în aceste procese va fi diferit și instrumentele se vor transforma și ele.

Reflectați asupra următorului aspect, însuși dr. Hamer a spus „Atunci când te „doare” capul, desfă o șampanie!” Cu alte cuvinte, schimbați percepția asupra senzațiilor din corp, căci ele apar în momente bine definite și ne dau un mesaj clar și precis despre ce se întâmplă în corp, mesaj pe care dacă învățăm să îl interpretăm corect ne vom face un mare serviciu.

A nu se înțelege că mesajul meu este să ignorăm senzațiile din corp. Nu ar trebui sub nicio formă să facem acest lucru! A ignora NU este răspunsul, căci asta ar însemna să fugim de mesaj, la fel cum fugim și atunci când căutăm imediat să reprimăm, cu orice preț, senzațiile din corp. Ceea ce spun este să învățăm să ne raportăm la ele într-un mod constructiv și benefic pentru noi.

Aveți în vedere faptul că sunt și situații în care senzațiile apar în fazele active de conflict, iar acele mesaje ar trebui să le putem descifra cât mai repede și clar pentru a putea acționa cât mai rapid, astfel încât să aducem, într-un timp cât mai scurt, programul biologic în faza de reparație. Iată de ce este important să cunoaștem programele biologice, etapele lor și simptomele și senzațiile specifice fiecărei faze.

De asemenea, transformarea percepțiilor asupra senzațiilor din corp ne este de mare ajutor în a învăța să lucrăm mai eficient cu diferite instrumente holistice.

Nu o dată am auzit oameni spunând „Pe mine nu m-au ajutat” sau „La mine nu au funcționat”.

Lăsând la o parte discuția despre utilizarea lor corectă și corespunzătoare, odată ce integrăm aspectele pe care le-am detaliat mai sus modul în care folosim diferite instrumente holistice, se creează o nouă perspectivă.

Oamenii au fost învățați, încă de mici, să vrea să suprime imediat simptomele și senzațiile din corp, echivalând acest lucru cu vindecarea. Ori suprimarea simptomelor este departe de a fi egală cu vindecarea. Mulți oameni vor să ia ceva și să treacă, iar dacă nu trece atunci înseamnă că ceea ce au luat nu este bun sau nu îi ajută. Oamenii nu au fost învățați să aibă răbdare în procesul de vindecare și să treacă prin senzațiile ce vin odată cu el cu seninătate și blândețe. Oamenii au fost învățați să se teamă de corpul lor și de ce se întâmplă în el.

Ori în momentul în care încep să meargă pe acest drum holistic și încep să folosească instrumente holistice, aceste paradigme trebuie și ele să fie schimbate.

Da, vor fi multe situațiile în care instrumentele holistice (EFT – Emotional Freedom Technique, Terapia iertării – Ho’Oponopono, aromaterapie – uleiuri esențiale, ceaiuri, tincturi, acupunctură, etc.) vor aduce ameliorări ale simptomelor într-un timp scurt, iar asta se va întâmpla mai ales dacă durata conflictului și masa conflictuală acumulate sunt mici și dacă modificările ce s-au produs în organism nu au fost de amploare.

Însă în cazul condițiilor cronice, acute, ce durează de luni sau ani de zile, în care programele biologice au fost perturbate, în care masele conflictuale acumulate sunt mari, în care există (multe) șine instalate ce fac să recidiveze conflictul inițial, instrumentele holistice vor aduce susținere și ușurarea senzațiilor, însă este un nonsens să așteptăm ca totul să dispară cât ai pocni din degete.

Căci acolo unde dezechilibrele sunt majore, unde conflictele au fost intense sau unde există șine ce întrețin conflictele si susținerea adusă organismului trebuie să fie pe măsură. Și când spun susținere mă refer holistic – trup, minte, suflet.

Și doar pentru că senzațiile nu dispar imediat, sau pe cât de repede am fost programați (în mod eronat) să ne așteptăm ca ele să dispară, nu înseamnă că acele instrumente nu sunt eficiente și folositoare. Căci ele susțin în mod real organismul pe toate planurile, atât la nivel fizic, cât și la nivel psihic și emoțional, însă o fac fără a bloca programele biologice cu care creierul și corpul operează. Iar roadele utilizării lor, în astfel de situații, se vor vedea în timp ... timpul de care corpul are nevoie pentru a redresa modificările create în fazele active de conflict, timpul în care noi dizolvăm șinele, timpul în care transformăm programele mentale limitative care condus la declanșarea acelor programe biologice. Iar acest timp este direct proporțional atât cu intensitatea cu care lucrăm cu noi înșine conștient pentru transformarea paradigmelor ce au generat simptomele de la bun început, cât și de emoțiile cu care privim vindecarea și simptomele asociate ei ... frică, neliniște, panică, îngrijorare, sau iubire și recunoștință.

Căci, oricâtă susținere am aduce din exterior, dacă programele mentale continuă să transmită aceleași semnale de frică spre receptorii celulelor noastre (vezi epigenetica), programele subconștiente vor avea mai multă putere și celulele din corp vor primi în continuare aceleași mesaje de pericol, în urma cărora vor trebui să se adapteze pentru a supraviețui.

Însă, dacă odată cu utilizarea instrumentelor holistice alegem să lucrăm conștient cu noi înșine pentru transformarea paradigmelor din care ne manifestăm atunci avem toate șansele să experimentăm pe pielea noastră ceea ce oamenii numesc miracole.

În concluzie:

1.       Eliminați conceptul de durere din propria percepție. Înlocuiți în limbajul vostru interior și exterior eticheta de „durere” cu descrierea senzațiilor experimentate.

2.       Învățați să identificați și să descrieți senzațiile din corp și intensitatea lor.

3.       Eliberați atașamentele de boli și suferințe. Nu aveți nici dureri și nici boli, ci dor experimentați anumite simptome sau senzații în corp.

4.       Lucrați activ și susținut la transformarea programelor mentale limitative și blocante, înlocuindu-le cu programe creatoare de resurse și oportunități (de vindecare, de armonie, de echilibru, de sănătate).

5.       Acumulați permanent cunoștințe noi care să vă susțină în procesul de transformare și care să vă ajute să redeveniți responsabili pentru propria viață, cu toate experiențele ei.

6.       Amintiți-vă întotdeauna că instrumentele holistice sunt instrumente de susținere a procesului de transformare interioară și nimic nu va face treaba în locul nostru.

7.       Amintiți-vă întotdeauna că VINDECARE VINE NUMAI ȘI NUMAI DIN INTERIOR.

Să vă fie de folos!

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I

🙏❤️