Dezvoltarea personală nu este o cursă

#Schimbă-țiLimbajulPentruAÎțiSchimbaViața

...sau de ce „În fiecare zi vreau să fiu o versiune mai bună a mea.” nu servește scopului.

Am intrat pe calea auto-cunoașterii și creșterii personale acum aproape 10 ani și de atunci am întâlnit o diversitate de abordări și perspective cu privire la acest domeniu.

Astăzi vreau să vă împărtășesc gândurile mele cu privire la un aspect pe care l-am întâlnit destul de des în rândul celor care merg pe calea spiritualității și dezvoltării personale, perspectivă care poate vă va fi de folos în a face această călătorie mai plăcută și, de ce nu, chiar mai eficientă.

Am întâlnit adesea în jurul meu persoane care afirmă că își doresc „să fie în fiecare zi o versiune mai bună a lor” și, deși am învățat să nu mă bag cu bocancii în viața oamenilor și să nu îmi împărtășesc opinia acolo unde nu este cerută, am să las aici gândurile mele referitoare la acest lucru, mai exact de ce consider că o astfel de abordare este contraproductivă.

Și am să încep cu primul aspect pe care această afirmație, aparent motivațională și „benefică” îl ascunde subtil. Acest aspect ține, nici mai mult, nici mai puțin, de Legea atracției. Pentru cei care nu sunteți familiari cu această lege infailibilă a Universului, legea atracției spune că atragem în viețile noastre ceea ce gândim. Și la o primă vedere am putea spune că să este destul de simplu să ne aliniem cu această lege. Iar adevărul este că pe cât de simplu este, pe atât de complicat poate fi, căci gândurile noastre izvorăsc din subconștient fără voința noastră expresă, iar lipsa de prezență în propria viață face ca cele aproximativ 65.000 de gânduri care rulează în mintea noastră zilnic să treacă adesea neobservate.

Și pe lângă această rulare pe pilot automat a gândurilor, mai avem de învățat și care este limbajul care ne servește și ne aduce mai aproape de lucrurile pe care ni le dorim, căci, foarte des am întâlnit în jurul meu oameni care nu știu cum să formuleze ceea ce își doresc în termeni pozitivi. Spre exemplu în loc de „vreau un loc de muncă împlinitor”, mulți oameni vor spune ceea ce nu mai vor, adică ceva în registrul „nu mai vreau locul astă de muncă”. Dar despre vreau și nu mai vreau am să scriu mai în detaliu într-un articol viitor.

Acum să revenim la afirmația pe care o supun analizei în acest articol și la ce capcană ascunde ea. Mulți dintre voi veți spune poate „Dar ce este nepotrivit/nefolositor în a afirma că vreau să fiu în fiecare zi o versiune mai bună a mea?”.

Vă întreb atunci, ce presupune acest vreau și în general orice vreau? Răspunsul este că el presupune ceva ce NU există! Vreau ă casă pentru că nu am acea casă. Vreau o mașină pentru că nu am acea mașină. Vreau să fiu în fiecare zi o versiune mai bună a mea pentru că astăzi nu sunt o versiune mai bună a mea.

Așadar, atunci când vrem să fim în fiecare zi o versiune mai bună a noastră, ceea ce transmitem în Univers este lipsa manifestării celei mai bune versiuni și conform Legii atracției ce credeți că veți atrage în realitatea voastră? Și mai multă lipsă. Legea atracției nu face discriminări și nici nu favorizează. Vibrația pe care o transmite în Univers va fi cea care se va densifica și materializa în experiențele fizice. Prin urmare transmite gânduri de lipsă vom manifesta lipsă, iar în acest caz vorbim despre lipsa versiunii mai bune.

Unii oameni ar putea spune că această afirmație este una motivațională, care să ne motiveze să fim în fiecare zi versiuni mai bune.

Și aici, am să abordez al doilea aspect pe care această afirmație îl implică, pe lângă faptul că transmitem Universului lipsa acelei versiuni mai bune.

Acest al doilea aspect pe care l-am observat în jurul meu la cei care sunt intrați pe calea dezvoltării personale și care își doresc să fie în fiecare zi o versiune mai bună a lor este acela că deși acești oameni lucrează cu ei și fac schimbări și transformări în viețile lor, nu se simt suficient de buni, suficient de dezvoltați, suficient de evoluați, chiar din contră, se întâmplă des să experimenteze sentimentul interior că sunt într-o cursă cu ei înșiși, cu alții, iar ei sunt printre ultimii.

Auto-cunoașterea și dezvoltarea personală, din punctul meu de vedere, nu sunt o cursă cu obstacole în care să tot alergi și să tot alergi fără oprire și în care destinația pare undeva încă departe și inaccesibilă.

Auto-cunoașterea și dezvoltarea personală, din perspectiva mea, sunt o călătorie permanentă. O metaforă care ar descrie modul în care văd eu această călătorie este ca o călătorie cu un tren din care poți admira peisajul și care oprește, uneori mai des, alteori mai rar, în diferite gări, uneori mai mici alteori mai mari. Gările sunt provocările pe care le atragem și din care ne învățăm lecțiile pe care le avem de învățat însă, între gări, ne bucurăm de peisajele vieții noastre.

Din perspectiva mea această călătorie de dezvoltare personală și auto-cunoaștere ar trebui să fie una frumoasă, îmbucurătoare, plăcută și care să se deruleze în ritmul propriu al fiecărei ființe ce o parcurge. Să transformi această călătorie într-o cursă îi știrbește din frumusețe și măreție, căci a fi cu atenția mereu înspre ce nu se știe, ce nu e rezolvat, ce mai e de lucrat și rezolvat, ce mai e de învățat, te îndepărtează din a fi prezent și a trăi efectiv clipa prezentă.

Și, mai mult, așa cum menționam și mai sus, atunci când procesul de dezvoltare personală devine o cursă în loc de o călătorie plăcută, această cursă generează adesea emoții din registrul „nu sunt suficient de...dezvoltat/elevat/lucrat/etc.” și adesea apare comparația cu alți oameni care par „mai înainte” pe calea evoluției. Iar asta transformă procesul într-unul obositor, solicitant, stresant și poate duce chiar la oprirea lui. E obositor și la un moment dat devine dezarmant să îți tot spui „eu încă nu...”, „eu mai am încă de...”, „eu încă nu am rezolvat una sau alta...”, „eu nu folosesc cuvintele potrivite...”, etc.

Din experiența mea, nu există oameni care să le fi rezolvat pe toate! Cel puțin eu nu am întâlnit niciunul. Chiar din contră, mi-am atras experiențele necesare din care să învăț că toți avem de învățat, vindecat și transformat în mod continuu și că oricât de evoluată ar părea o persoană din exterior, este la fel de în proces ca și orice altă persoană aflată în proces.

Cu toții avem de învățat, transformat și vindecat întreaga viața, până la ultima suflare! Nu există „FINISH”! Nu există acel moment în care să ajungeți să spuneți că ați vindecat tot, ați rezolvat tot, ați învățat tot, nu mai e nimic de făcut. Fiecare centimetru, chiar fiecare milimetru din călătoria voastră este important și merită sărbătorit! La fel și fiecare gară în care trenul vostru oprește! Și la fel și bucățile de drum dintre fiecare oprire.

Așadar, nu te așezi mai ușor și mai plăcut pe acest drum al auto-cunoașterii și dezvoltării personale atunci când știi că este un proces continuu și că toată viața ai ce învăța dacă îți păstrezi vie curiozitatea, că toată viața vei avea de vindecat sufletul tău dacă îți păstrezi vie intenția în acest sens? Și nu mergi oare mai plăcut pe acest drum dacă știi că auto-cunoașterea nu este o cursă în care trebuie să... ci o călătorie în care alegi să...? Universul este un Univers prietenos și tot ce se întâmplă, adică tot ce atragi în realitatea ta, tot ce ți se oglindește, este pentru binele tău superior.

Așadar, în loc să vrei să fi în fiecare zi o versiune mai bună a ta, și să transmiți Universului emoția de lipsă, nu crezi că ți-ar fi mult mai de folos să fii recunoscător că în fiecare clipă ești cea mai bună versiune a ta posibilă? Căci chiar ești, cu tot ce cunoști, cu tot ce ai trăit, cu tot ce ai experimentat. Și așa cum prima versiune transmite lipsă în Univers și ca răspuns legea atracției va amplifica acea lipsă, asemenea, să transmitem în Univers emoția recunoștinței va face ca legea atracției să amplifice lucrul pentru care suntem recunoscători.

Amintește-ți mereu, ceea ce tu apreciezi se apreciază!

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I