Cum schimbăm cu mai multă ușurință un comportament?
Sunt convinsă că mulți oameni observă la ei comportamente pe care își doresc să le schimbe și, mai mult, știu că sunt foarte mulți oameni care se identifică, uneori aproape complet, cu acele comportamente. Acest lucru se va remarca imediat la nivelul limbajului prin expresii de tipul „sunt un/o ...”.
Și deși și-ar dori să fie altfel, unii oameni sunt blocați de credința că „omul nu se mai poate schimba după o anumită vârstă”, alții ar vrea să facă schimbări însă nu știu cum, iar alții au „înCERCat” metode, însă fără prea mare succes. Sunt însă și cei care reușesc, unii cu mai mult efort, iar alții cu mai multă ușurință. De ce stau lucrurile așa și care să fie oare „secretele” celor care reușesc să transforme la ei comportamente cu mai multă ușurință?
Vreau, înainte de a continua, să fac o precizare – cu mai multă ușurință nu înseamnă ușor. Pentru transformarea oricărui comportament este nevoie, în primul rând, de intenție, apoi de perseverență și, nu în primul rând, este nevoie să înțelegem mecanismele ce generează, de altfel, orice comportament uman și să învățăm cum să intervenim în rotițele acestora pentru ca ele să genereze alte rezultate. Iar acest lucru nu este neapărat ușor, însă cu siguranță poate fi realizat cu mai multă ușurință înțelegând câteva aspecte cheie.
În cele ce urmează am să le expun pe acelea pe care eu le-am descoperit și care mi-au servit în propriul proces de transformare.
Merită menționat în acest context că există momente în viața fiecărui om, când, determinate de diferiți factori (evenimente, experiențe, informații cu impact emoțional puternic, etc.), se produc anumite conștientizări majore, revelații, epifanii. Caracteristica definitorie a acestora este că ele au capacitatea de a altera, am putea spune „instant”, anumite comportamente ce erau manifestate uzual până la acel moment. Iar această alterare este cel mai adesea de durată. Sunt acele situații despre care oamenii spun „Nu am mai fost la fel după.”/„Nu am mai putut fi la fel din acel moment.” Ce este însă interesant este că, în realitate, schimbarea comportamentului în urma acelor epifanii este doar un „efect secundar” al unor transformări mult mai profunde, pe care le voi explica în cele ce urmează.
De reținut este și faptul că aceste schimbării bruște și/sau radicale sunt, cel mai adesea, excepția și nu regula. Ca regulă, transformarea unui comportament trebuie „lucrată”.
Așadar, așa cum spuneam mai sus, este important să înțelegem ce anume generează comportamentele umane. Mai scriam și în alte articole care sunt mecanismele prin care ajungem să manifestăm un comportamentul sau altul. Am să le reiau aici și am să caut să le prezint în cât mai mare detaliu, pentru că este esențial să le înțelegem pentru a ști unde avem de „șurubărit” cu adevărat. Iar asta, pentru că foarte mulți oameni cad în capcana de a crede că pentru a schimba un anumit comportament este nevoie să intervină asupra comportamentului în sine. Ori, acest lucru nu este nici pe departe soluția și, în niciun caz, nu are cum să genereze rezultatele dorite.
Este ca și cum ați planta un măr într-un pământ arid și lipsit de materie organică și apoi ați încerca să faceți mărul să facă mere mari, frumoase și sănătoase repetându-i în nenumărate rânduri că „așa ar trebui să facă el merele”. Sună hilar nu?
Ei bine, la fel ca și în cazul pomului, unde pentru ca fructele (rezultatele) să fie unele gustoase și sănătoase este nevoie ca el să crească într-un sol curat și bogat în materie organică (printre altele), la fel și în cazul omului, pentru transformarea unui comportament (și implicit a rezultatului obținut), este nevoie ca el să se întoarcă la rădăcini, adică la sursa care generează și întreține acel comportament.
Căci da, comportamentele noastre nu sunt altceva decât manifestarea vizibilă a programelor și, mai mult, a meta-programelor înregistrate în subconștient, încă dinainte de a ne naște, din perioada intra-uterină.
Iar aici vreau să mă opresc puțin asupra distincției dintre programe și meta-programe, în caz că vă întrebați de ce le menționez pe ambele și care este diferența dintre ele.
„Meta” înseamnă deasupra. Meta-programele sunt deasupra programelor. Meta-programele sunt credințele și valorile în baza cărora ființa umană își formulează perspectiva asupra lumii.
Astfel, un program este, spre exemplu, mersul pe bicicletă, condusul unei mașini, sau cântatul la un instrument, în timp ce meta-programele sunt credințele și valorile noastre, ceea ce prețuim, ceea ce considerăm moral, etic, aspectele în baza cărora ne „ghidăm”, conștient și, mai ales, neconștient, în interacțiunea cu lumea din jurul nostru.
Meta-programele valori sunt, cel mai adesea legate de adevăr, familie, libertate, prietenie, pace, responsabilitate, justiție, securitate, sinceritate, compasiune, etc.
Meta-programele credințe reprezintă convingerile personale sau acele lucruri pe care fiecare om le consideră ca fiind reale, adevărate. Spre exemplu credința că „banii se câștigă cu multă sudoare”, sau credința că „să vorbești la persoana a doua este un semn de respect”.
Este, astfel, de înțeles că programele pe care un om le va înregistra/dezvolta conștient sau neconștient vor fi aliniate cu meta-programele deja existente și că aceste meta-programe sunt cele care stau la baza comportamentelor umane, la baza a ceea ce facem sau nu facem, în funcție de valorile pe care le prețuim și de credințele pe care le avem despre noi și lumea care ne înconjoară.
Credințele și valorile sunt cele care determină perspectiva noastră asupra lumii.
Un aspect care merită menționat aici este acela că în foarte multe cazuri oamenii vor acționa aparent în contradicție cu valorile și credințele exprimate la nivel declarativ. Acest lucru se întâmplă deoarece pe scara valorilor și credințelor, la nivel subconștient există alte valori și credințe mai puternice care ghidează comportamentele manifestate.
Succesiunea logică de la credințe și valori la comportamente poate fi descrisă în următoarea formulă:
Credințele și valorile determină gândurile –> Gândurile determină atitudinile –> Atitudinile determină acțiunile și comportamentele –> Acțiunile și comportamentele determină rezultatele.
Așadar, devine evident că pentru a schimba un comportament este nevoie să „șurubărim” nu comportamentul în sine, ci credințele și valorile care îl determină.
Ce este acum și mai important de înțeles, și, în același timp, foarte interesant, este modul în care ajungem să ne formăm și schimbăm de-a lungul vieții setul de credințe și valori în baza cărora operăm.
Am putea răspunde la această întrebare prin a spune că ne formăm credințele și valorile în baza experiențelor și evenimentelor pe care le trăim, mai ales în primii ani de viață, când suntem ca niște „bureți”, și absorbim tot ceea ce îi înconjoară. Însă mergând și mai în profunzime, toate acele experiențe și evenimente pe care le trăim sunt, în esență, informații.
Așadar, mai concret, am putea răspunde că ne formăm și schimbăm credințele și valorile în baza informațiilor cu care intrăm în contact. Faptul că în copilărie am văzut unul dintre părinți răstindu-se la celălalt părinte este, în esență, o informație pe care o înregistrăm, mai ales în primii ani de viață, ca fiind una necesară supraviețuirii. Căci fiecare ființă umană vine în această lume înzestrată cu toate abilitățile necesare pentru a acumula toată informația care o înconjoară și de care are nevoie pentru a învăța cum să se adapteze și să supraviețuiască mediului în care a venit.
Așadar, formula prezentată mai sus se poate completa după cum urmează:
Informațiile la care suntem expuși determină credințele și valorile –> Credințele și valorile determină gândurile –> Gândurile determină atitudinile –> Atitudinile determină acțiunile și comportamentele –> Acțiunile și comportamentele determină rezultatele
Înțelegând această formulă, devine evident unde avem nevoie să intervenim pentru a transforma propriile acțiuni și comportamente, anume la nivelul informațiilor la care ne expunem, conștient.
Atât în primii ani de viață, cât și ulterior, tot acest proces de acumulare de informații este unul neconștient. Ca și copii, până la vârsta de 6-7 ani mai ales, nu punem sub nicio formă la îndoială informațiile care ajung la noi. Le luăm ca atare și le absorbim precum un burete. Apoi, pe măsură ce mai creștem, începem să filtrăm o parte din informația care ajunge la noi și să o catalogăm și să o reținem în zona de conștiență, sau să o eliminăm.
Ceea ce este însă important de înțeles este că vom filtra și cataloga informațiile care ajung la noi în baza informațiilor deja înregistrate în primii 6-7 ani, care reprezintă temelia pe care se construiește sistemul nostru de credințe și valori. Și, mai mult, va exista multă informație, de fapt aceasta va predomina, care va trece de filtrele noastre critice și va fi înregistrată neconștient, din mediile la care ne expunem. Și ca să exemplific, am să vă rog să vă gândiți, în drumul vostru spre muncă, spre exemplu, pe lângă câte panouri publicitare treceți și de câte din ele sunteți conștienți și le observați mesajele dintr-o stare de prezență? În acest sens este relevant experimentul realizat de mentalistul Darren Brown, experiment pe care am să îl redau pe scurt în cele ce urmează.
Darren a selectat un grup de oameni și pe fiecare dintre ei i-a invitat într-o cameră dintr-o clădire ca să își aleagă un cadou dintre mai multe obiecte expuse, alegere pe care el a notat-o dinainte pe o hârtie și care în 100% din cazuri a fost corectă, anume o bicicletă. Cum a reușit Darren să ghicească cu o acuratețe de 100% ce cadou vor alege acei oameni, pe care nu i-a cunoscut până la momentul experimentului? Răspunsul este că, în realitate, Darren nu a ghicit în niciunul din cazuri ce cadou urma să aleagă fiecare om care a venit în cameră, ci s-a bazat pe programare neconștientă a minții, prin impactarea ei cu informațiile care să o conducă spre o singură concluzie. Astfel, drumul pe care fiecare din oamenii participanți la experiment a mers a fost unul special ales și mai ales special amenajat. Pe acel drum oamenii au fost expuși, fără ca ei să fie prezenți și conștienți, la o serie de informații legate de biciclete. De la un panou publicitar cu o reclamă la biciclete, la oameni care au trecut pe lângă ei pe bicicletă, la roti de bicicletă desenate pe ziduri și așa mai departe. Darren a creat un context în care subconștientul acelor oameni a fost „bombardat” cu informații legate de biciclete. Prin urmare, pentru el nu a fost tocmai o surpriză că oamenii participanți la experiment au ales ca și cadou bicicleta.
De aceea am menționat mai sus că este nevoie să ne expunem conștient la anumite tipuri de informații pentru a putea începe să producem transformări la nivelul meta-programelor și apoi la nivelul acțiunilor și comportamentelor noastre.
Sistemul de credințe și valori, se va schimba în urma informațiilor pe care le accesăm conștient. Aceste informații pot fi accesate din diferite medii, atent selecționate – cărți, documentare, prezentări, materiale video, experiențe, cursuri, tabele, retreat-uri, seminarii, webinarii, etc.
Și, în egală măsură din punctul meu de vedere, este necesar să devenim conștienți de mediile la care ne expunem și prin care informația ne este subliminal transmisă și deci neconștient înregistrată.
Și ultimul, dar nu cel din urmă, aspect asupra căruia vreau să mă opresc este modul în care derulăm tot acest proces interior. Atitudinea cu care lucrăm la propria transformare va influența semnificativ gradul de ușurință cu care procesul în sine se va derula.
Ce vreau să spun mai exact? Atunci când transformarea unui comportament se va face dintr-o atitudine de „nu îmi place”, „nu mă suport când mă comport așa”, sau orice altă atitudine din acest registru, schimbarea va fi mult îngreunată.
De ce? Ei bine, motivul este acela că o astfel de atitudine războinică ne pune în luptă cu noi înșine. Atunci când nu ne place un comportament de-al nostru, de fapt, nu ne place o parte a noastră și în loc să integrăm și vindecăm acea parte, ceea ce facem este să o antagonizăm și mai mult. Iar aceasta este o atitudine distructivă, care nu are cum să genereze creștere și schimbare pozitivă.
Cel mai ușor vom reuși să conducem procesul transformării atunci când suntem blânzi și înțelegători cu noi înșine, adică lucrăm la vindecarea și integrarea părților noastre, amintindu-ne mereu că suntem cu mult, mult mai mult, decât suma tuturor comportamentelor noastre. Suntem ființe complexe cu posibilități infinite.
Lipsa integrării faptului că suntem mai mult decât suma comportamentelor noastre se va reflecta, bineînțeles, și la nivelul limbajului prin folosirea verbelor de identificare. Foarte mulți oameni vor spune despre ei că sunt într-un anumit fel sau altul, identificându-se complet cu acel comportament. Așadar, în loc să spuneți despre voi că „sunteți” într-un anumit fel, puteți spune că în anumite situații o parte din voi manifestă un anumit tip de comportament. În acest fel limbajul vă va ajuta să vă reamintiți că esența voastră divină este deasupra acelui comportament, să vă aduceți în conștient faptul că este o parte din voi care în urma informațiilor acumulate (experiențelor trăite) a creat un set de credințe ți valori care să îi servească supraviețuirii și că acel set de credințe și valori al acelei părți este cel care generează comportamentul. Astfel veți ușura activitatea de transformare, mai ales la nivel subconștient.
Căci acest aspect legat de lucrul cu părțile este extrem de important de înțeles, pentru că fiecare parte din ecosistemul interior va avea propriul set de credințe și valori.
Așadar, odată ce ați făcut aceasta diferențiere și ați eliminat generalizarea și asocierea cu comportamentul create de un limbaj ineficient de tipul „eu sunt ...”, priviți acele comportamente cu iubire, acceptare și blândețe. Pentru că în acest fel îi oferiți acelei părți din voi iubire, acceptare și blândețe și acestea sunt stările din care schimbarea poate să aibă loc.
Priviți acele părți din voi ce generează acele comportamente cu iubire și compasiune pentru că, deși poate nu vedeți cum, ele v-au ajutat să supraviețuiți și v-au adus până la momentul în care ați conștientizat nevoia de a le schimba, adică de a le integra și vindeca. Acele părți din voi, cu seturile lor de credințe și valori, v-au ținut în viață. Cu tot cu acele comportamente ați ajuns în punctul în care sunteți acum, punct în care ați conștientizat necesitatea transformării. Mulțumiți-le cu recunoștință acestor părți din voi ce manifestă acele comportamente, pentru că în acest fel vă mulțumiți vouă înșivă, pentru că v-ați adus până în clipa prezentă.
În încheiere, ca un rezumat al celor de mai sus, putem transforma cu mai multă ușurință un comportament, vindecând și integrând, cu blândețe și iubire, părțile ecosistemului interior și:
1. Devenind conștienți de credințele și valorile ce determină acel comportament.
2. Devenind conștienți de informațiile (experiențele) care au fundamentat acele credințe și valori.
3. Intervenind la nivelul informației prin acumularea de noi informații (în diferite formate) care să extindă granițele propriei auto-cunoașteri și care să transforme credințele și valorile din care acea parte operează și să conducă astfel la integrarea ei în întreg.
4. Ajustând limbajul în așa fel încât el să ne creeze mai multe resurse și oportunități.
5. Exersând starea de prezență și spiritul observator în ceea ce privește informațiile la care ne expunem neconștient.
Despre fragmentare, părți și integrarea lor puteți citi mai multe și în articolul despre Iubirea de sine.
Îți mulțumesc. Te iubesc.
Peace of the I