Frica de moarte

„Singura certitudine în această lume este însăși schimbarea.”

Care vă sunt cele mai mari 3 frici pe care le experimentați în prezent?

V-ați oprit să reflectați asupra lor și asupra modului în care vă afectează aceste frici viața de zi cu zi? Cum vă influențează gândurile, atitudinile, comportamentele, acțiunile? V-ați întrebat de unde vin și ce vor să vă spună ele de fapt despre voi? Ce traume și suferințe ascund ele?

Conform Ph.D. Bruce Lipton, celula se poate afla în trei stări ca răspuns la stimulii din mediu – Iubire, Indiferență și Frică. Frica, și nu ura, este antonimul Iubirii. De fapt, la baza tuturor emoțiilor de joasă frecvență – furie, frustrare, neputință, tristețe, milă, separare, ș.a.m.d. se află frica și mai exact frica de moarte.

Vă propun un exercițiu, luați oricare din cele 3 frici și adresați în mod repetat următoarele întrebări „De ce?”, „Ce se întâmplă dacă ...?”, „Ce înseamnă asta pentru mine?”.

Spre exemplu...

Îmi este frică să zbor cu avionul...De ce?...Pentru că s-ar putea să se strice ceva la el...Și ce se întâmplă dacă se strică ceva la el?...Se poate prăbuși...Și ce se întâmplă dacă se prăbușește?...Iar aici cred că deduceți singuri răspunsul.

În Programarea Neuro-Lingvistică această tehnică se numește Chunk-Down și are rolul de a aduce conștientul, prin întrebări simple, la miezul problemei, la cauza care stă la baza comportamentelor și atitudinilor sale.

Este foarte interesant de observat că realizarea acestui exercițiu pentru orice frică, pentru orice credință limitativă va conduce întotdeauna spre același răspuns final...frica de moarte. Însă acest lucru nu este deloc surprinzător, dat fiind faptul că așa cum Ph.D. Bruce Lipton explică, frica sau iubirea sunt stările fundamentale de existență.

Integrarea morții ca fenomen natural, ce face parte din ciclul de reînnoire a vieții, ar face ca lumea în care trăim să fie cu totul alta. Poate sună contradictoriu – cum adică moartea reînnoiește viața? Însă gândiți-vă că, așa cum au demonstrat numeroase experimente din domeniul fizicii cuantice, totul în acest Univers este energie, inclusiv ceea ce noi percepem ca fiind solid și material. Energia este într-un permanent flux, într-o permanentă transformare și acest flux nu se oprește niciodată. Cei mai falnici copacii pot să redistribuie toată energia pe care au acumulat-o în lunga lor viață doar murind. Iar atunci când mor, ei devin hrană pentru sute de alte forme de viață care se hrănesc și se dezvoltă din lemnul căzut la pământ. Credeți că acel copac suferă pentru că și-a încheiat acea formă de existență? Sau acceptă cu seninătate procesul de transformare prin care trece și care susține de fapt perpetuarea vieții?

Lumea naturală este un spațiu unde viața și moartea se împletesc întru joc infinit. Tot ce se naște moare pentru a crea viață.

Motivul pentru care însă frica de moarte a ajuns să fie plaga societății prezente este materialismul – cufundarea și confundarea omului cu acest plan material, iluzia și confuzia că realitatea este ceea ce percepem cu cele 6 simțuri pământești, care în fapt sunt extrem de limitate.

Acest lucru scoate din ecuație, de fapt, sufletul și caracterul etern al acestuia. Cum am putea să mai experimentăm frica de moarte dacă am integra în ființa noastră profund și deplin înțelegerea că doar corpul, această locuință materială în care sufletul s-a încarnat, este efemer, în timp ce sufletul nostru este veșnic?

Fenomenul morții ar trebui integrat în cei 7 ani de acasă. Prezența fricii de moarte la adulți denotă faptul că emoțional acest prag de 7 ani nu a fost depășit și că maturizarea emoțională nu a avut loc.

Și nu este de mirare, dacă ne uităm la felul în care oamenii, în special cei din culturile occidentale, se manifestă. Frica este propagată pe toate canalele, direct sau subliminal. Oamenii caută elixirul nemuririi fizice, uitând/ignorând că sufletul lor este deja nemuritor. Copiii cresc văzând cum adulții din jurul lor se tem de tot mai multe lucruri, care sunt într-o majoritate covârșitoare doar un produs al imaginației. Și preiau toate aceste programe ca fiind programele optime de supraviețuire și adaptare.  

Sunt, din fericire, și culturi în care moartea este privită diferit, culturi de la care avem de învățat. Însă se poate observa cu ușurință că frica de moarte este cu atât mai mare cu cât societatea este mai avansată din punct de vedere tehnologic, cu cât gradul de urbanizare este mai mare. Iar acest lucru este, din nou, ușor de înțeles. Aceste medii artificiale pe care oamenii le-au creat i-au îndepărtat de Natură și astfel nu au mai avut ocazia să interacționeze zi de zi cu Ea, să o observe, să învețe și să crească cu toată înțelepciunea pe care Natura o oferă. Oamenii au ajuns să se teamă de Natură, să o considere un inamic ce trebuie înfruntat, uitând că ei înșiși sunt parte din Natură și se supun acelorași principii imuabile cu care Ea funcționează.

Reconectarea cu Natura, redescoperirea și înțelegerea principiilor ei, conștientizarea faptului că suntem energie și facem parte dintr-un flux ce se transformă în mod constant, conștientizarea caracterului etern al sufletului uman, sunt căi prin care putem începe să eliberăm frica de moarte. Și nu mă refer aici la instinctul de supraviețuire, pentru că acesta este un mecanism natural, însă el nu trebuie confundat cu frica de moarte fabricată de ego și de cufundarea omului în materialism.

Nu spun că este o cale ușoară, pentru că acest program este unul vechi, trans generațional, ce s-a instalat încă dinainte de a ne naște, însă avem responsabilitatea, pentru că el există în subconștientul colectiv, să începem măcar, fiecare din noi, acest proces de eliberare. Nu numai că ne va crește semnificativ calitatea vieții și vom descoperi mai mult sens în existența noastră aici pe Pământ, însă vom contribui ca generațiile următoare să privească lumea printr-o lentilă diferită, cu o mai mare maturitate emoțională, care îi va face să acționeze diferit. Astfel fiecare din noi, prin propria transformare va contribui la crearea unei lumi mai bune.

Să vă fie de folos!

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I