Dependențele - suferințele sufletului

 Fie că vorbim de tutun, alcool, substanțe stupefiante, jocuri de noroc, mâncare, sex, cumpărături, etc. dependențele sunt unele dintre cele mai puțin înțelese suferințe ale sufletului.

Deși în sistemul convențional dependențele sunt considerate a fi determinate de proprietățile substanțelor în sine, activitățile ce fac obiectul adicției, în realitate, dependențele sunt determinate de suferințe profunde ale sufletului și de traume emoționale puternice, experimentate mai ales în copilăria timpurie.

În susținerea acestei fapt stă experimentul realizat de psihologul canadian Bruce K. Alexander intitulat „Rat Park” (Parcul Șobolanilor). Prin acest experiment B.K. Alexander a reușit să dovedească faptul că între mediul în care trăiește un om și dependențele pe care el le dezvoltă există o legătură directă.

Anterior experimentului Rat Park, oamenii de știință au desfășurat o serie de experimente, de-a dreptul sinistre, în care șobolanii de laborator erau ținuți în niște cuști mici, izolate, ce nu permiteau mișcarea și interacțiunea cu alți șobolani și erau înfometați ore în șir.

Acești șobolani erau apoi conectați, prin intermediul unor ace intravenoase implantate în vena jugulară, la diferite tipuri de substanțe stupefiante, respectiv heroină, amfetamină, morfină și cocaină. Șobolanii aveau posibilitatea de a elibera o doză din substanța stupefiantă prin apăsarea unei pedale din interiorul cuștii. În urma acestor experimente, oamenii de știință au ajuns la concluzia, dat fiind faptul că șobolanii ajungeau să își administreze doze mari din substanțele stupefiante, că substanțele deveneau irezistibile și creau adicția prin proprietățile lor.

Însă, asemeni oamenilor, șobolanii sunt ființe sociale, care trăiesc în comunități numeroase, în care interacționează cu alți șobolani și dezvoltă relații cu aceștia. Ori a pune o astfel de ființă extrem de socială într-o cușcă de câțiva centimetrii pătrați, singură, fără posibilitatea de a interacționa cu alte ființe de seama ei, a o priva de hrană și mișcare, echivalează cu o tortură la nivel psihic și emoțional – izolare și restrângerea libertății (vă sună familiar?).

Înțelegând aceste aspecte ce țin de caracterul și natura șobolanilor și dorind să demonstreze că dependențele nu sunt determinate de substanțe în sine, B.K. Alexander a creat un parc de distracții pentru șobolani, în care a pus 16-20 de șobolani, cărora le-a oferit cele mai prielnice condiții existenței lor – posibilitatea de a face mișcare (amplasând în spațiul destinat șobolanilor mingi și diferite mecanisme precum roți), le-a oferit hrană din belșug, posibilitatea de interacțiune și împerechere.

Și în acest parc, B.K. Alexander le-a oferit șobolanilor posibilitatea de a bea apă din două recipiente, Unul conținea apă simplă, iar în cealaltă era o soluție cu morfină. B.K. Alexander și colegii lui au desfășurat o serie de experimente pentru a testa dorința șobolanilor de a consuma lichidul cu morfină și au descoperit că, spre deosebire de șobolanii izolați în cuștile mici, fără hrană și interacțiune, șobolanii din parc au consumat cantități de 19 ori mai mici de morfină, preferând în mod evident apa simplă soluției cu morfină. Orice au încercat să facă Alexander și colegii lui nu au reușit să determine nimic asemănător dependenței în șobolanii din parc.

Și cel mai important rezultat, din punctul meu de vedere, este acela că atunci când au fost aduși în Parcul Șobolanilor, chiar și șobolanii ținuți în cuștile mici și cărora li s-a oferit 57 de zile la rând numai apă cu morfină au preferat apa simplă.

În baza acestui studiu echipa a concluzionat că substanțele în sine nu provoacă dependența ci mediul în care acea ființa trăiește.

Însă, spre deosebire de șobolani, oamenii posedă ceea ce ne diferențiază de regnul animal, anume rațiunea. Și, de asemenea, spre deosebire de animale, omul conține un mediu interior, determinat de totalitatea programelor subconștiente acumulate și de totalitatea trăirilor și experiențelor prin care a trecut (mai ales cele conflictuale sau traumatizante, nerezolvate) încă din perioada intrauterină.

Ori acest mediu interior este cel care, invariabil, influențează și determină mediul exterior.

Este, astfel, ușor de înțeles că dependențele nu au, în fapt, de a face cu proprietățile substanțelor ce reprezintă obiectul dependenței, ci cu mediul interior perturbat, adică cu toate suferințele și traumele nerezolvate pe care acea persoană le duce cu ea și care, prin programele subconștiente asociate, îi determină realitatea pe care o experimentează și, implicit, viața.

Dacă veți face voi înșivă o mică analiză a persoanelor cu dependențe pe care le cunoașteți și vieților pe care ele le-au trăit, veți găsi, fără nicio urmă de îndoială, suferințe, traume, abuzuri, violență în trecutul acelor persoane.

Abuzurile fizice sau emoționale, precum în familiile dezbinate, părinți care se ceartă sau sunt agresivi între ei sau față de copii, violuri, molestări, ignorarea copiilor, a nevoilor și emoțiilor acestora, presiuni prea mari puse pe ei, să exceleze, să reușească în competiții, să fie primii la școală, să fie cei mai buni, se vor transforma ulterior în diferite forme de dependență.

Același lucru este valabil și pentru dependențele de activități precum jocurile de noroc, sex-ul, cumpărăturile, sportul, etc. La fel ca și în cazul substanțelor stupefiante, nu activitatea în sine creează dependență, ci mediul interior al persoanei dependente.

Și atunci ce este de fapt dependența?

Răspunsul este, în realitate, foarte simplu – dependența este o fugă de rănile și suferințele interioare ce nu au fost exprimate, vindecate și eliberate.

Fie că este vorba de substanțe sau de activități, dependențele sunt doar un mecanism de evadare, iar ceea ce determină revenirea la ele nu este nici substanța, nici activitatea, așa cum am explicat mai sus prin experimentele prezentate, ci este starea fizică, psihică și, mai ales, emoțională pe care persoana o resimte atunci când își manifestă dependența. Dacă în copilăria timpurie omul a îndurat violențe, a fost abuzat fizic sau emoțional, atunci acea durere este temporar estompată prin mecanismul dependenței. Iar atunci când starea dispare și omul revine la suferința interioară, atunci caută să obțină din nou acea stare de evadarea prin perpetuarea dependenței.

Și cu cât suferințele interioare sunt mai mari, cu atât dependențele sunt mai puternice, conducând adesea la pierderea vieții.

Un alt aspect pe care trebuie sa îl avem în vedere este stigmatul social pe care persoanele dependente trebuie să îl îndure. Adică, nu doar că trebuie să ducă toată acea suferință, însă mai adaugă la ea și marginalizarea, excluderea din comunități, abandonul familiei sau al cercului de prieteni/cunoștințe, pentru că din perspectiva acestora ceva este greșit cu oamenii dependenți. Ori asta amplifică și mai tare cauza reală a dependenței și, cel mai adesea, agravează dependența.

Iată așadar, că înțelegând mecanismul dependenței și cauzele ei reale, putem să găsim și cea mai bună cale de a susține persoanele ce au dezvoltat astfel de mecanisme de protecție, de evadare din realitatea lor interioară dureroasă, în care nu se simt acceptați, nu se simt valoroși și mai ales nu se simt iubiți, nu simt că ei contează în lumea asta, că sunt importanți și ca au valoare.

Așadar, îndepărtarea forțată a obiectului dependenței, amenințările, șantajul emoțional, nu sunt, în niciun caz, calea optimă spre rezolvarea dependențelor, aceste abordări putând fi chiar foarte dăunătoare și provocând o suferință interioară și mai mare, uneori poate de neîndurat.

Calea de a susține persoanele dependente să oprească acest mecanism de supraviețuire (căci, în definitiv, dependențele sunt mecanisme de supraviețuire) este să le susținem să vindece rănile și suferințele pe care le poartă cu ei și care îi fac să caute aceste căi de evadare din abisul interior.

Vindecarea sufletului, integrarea acelor evenimente trecute și depășirea lor, eliberarea de ele, descoperirea sinelui adevărat, a iubirii de sine, a acceptării și prețuirii de sine, vor face ca evadarea să devină inutilă și prin urmare, obiectul dependenței își pierde funcția.

Cum putem, deci, susține oamenii să își vindece rănile, suferințele și traumele interioare?

Despre tehnicile pe care eu le folosesc în lucrul cu mine și pe care le transmit oamenilor am scris în multe articole, însă am să le enumăr și aici – EFT, Ho’Oponpono, meditația, Recall Healling, tehnici de Programare Neuro-Lingvistică, tehnica STOP și Jurnalul, tehnica călătorului din Rimini, cultivarea stării de observator, sunt doar câteva din tehnicile și instrumentele de lucru cu sine pe care le putem transmite persoanelor ce experimentează dependențe.

Însă, se întâmplă adesea, mai ales atunci când dependențele sunt vechi, când suferințele sunt profunde, să întâlnim bariere mari în comunicarea cu / transmiterea informației către persoanele ce manifestă dependențe, drept pentru care consider că atomoterapia și utilizarea uleiurilor esențiale poate fi un instrument de sprijin semnificativ în aceste situații.

Poate că prietenul/prietena, membrul din familie nu va dori sau nu va putea să se deschidă și să vorbească despre traumele și suferințele interioare, poate că nu va putea găsi determinarea să urmeze un program de lucru cu sine și atunci, pentru a putea să îl susținem să ajungă acolo, în acel punct în care determinarea și motivația interioară să îl susțină, putem utiliza uleiurile esențiale ca instrument holistic de susținere, pentru ca le putem difuza în preajma persoanei respective, i le putem aplica topic și i le putem oferi intern.

Da, se poate ca rezistența să fie mare la început, însă asta nu este pentru că acea persoană dorește să rămână prinsă în propria dependență, ci pentru că frica și durerea sunt prea mari. Și atunci, în aceste cazuri extreme, difuzarea intensivă de uleiuri esențiale poate reprezenta o soluție care să susțină omul să se deschidă încet, în ritmul său, spre alte căi de a lucru cu sine și de a își rezolva suferințele pe care le duce cu el.

Astfel că utilizarea uleiurilor esențiale ce susțin sănătatea și echilibrarea Sistemului Central Nervos (SCN)sunt unele dintre uleiurile esențiale ce pot fi de un real ajutor în susținerea persoanelor ce experimentează dependențe.

Tămâia, Cedrul, Vetiver, Lavanda, Iasomia, Trandafirul, Petitgrain (ulei din frunza de portocal), Wild Orange, Spearmint, Ylang Ylang sunt uleiuri ce pot susține calmarea și liniștirea SCN. Avem apoi uleiurile precum Bergamota, Grapefruit, Busuiocul, care susțin ameliorarea stărilor de anxietate sau a stărilor depresive. Există apoi uleiurile esențiale precum cel de Piper Negru, de Cuișoare sau Scorțișoară, amestecul OnGuard care sus în cazul dependenței de tutun sau alcool. Ghimbirul este un minunat ulei esențial ce susține organismul în eliberarea de dependența de opioide. Există de asemenea uleiurile de citrice ce susțin detoxifierea și sprijină sistemul limfatic pentru eliminarea substanțelor toxice din organism (cum ar fi opioidele) și care reprezintă un sprijin extraordinar în curățarea organismului. Mai există uleiurile esențiale de Rozmarin și Geranium care sprijină funcțiile și regenerarea ficatului în cazul dependenței alcool sau amestecul de uleiuri esențiale DDR Prime ce sprijină funcțiile celulare și procesele de regenerare.

Și nu în ultimul rând există uleiurile esențiale din gama emoțională Peace, Forgive, Console, Motivate, Cheer, Passion, Balance, Serenity, Citrus Bliss, Elevation, amestecuri ce conțin multe din uleiurile enumerate mai sus și care au fost gândite special pentru a susține persoanele în gestionarea emoțiilor și depășirea evenimentelor traumatizante din viețile lor (abuzuri, pierderi, violență, devalorizări, control excesiv, etc.).

Există în lume centre de reabilitare cu abordări holistice, în care utilizarea uleiurilor esențiale este o parte integrantă din procesul de susținere a persoanelor cu dependențe. Uleiurile esențiale reprezintă un instrument natural de susținere a vindecării pe toate cele 3 planuri, fizic, psihic și emoțional, contribuind la restabilirea echilibrului și armoniei. Distilate din flori, copaci, rădăcini sau semințe acestea sunt benefice sănătății mentale, fizice și emoționale în ansamblul ei.

Să vă fie de folos!

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I