Eliberarea conflictelor din subconștientul copiilor

#vorbitînsomn

Pentru că primesc adesea întrebarea „Cum pot elibera copiii conflictele din subconștient?”, mai ales la vârste fragede, am decis să vă împărtășesc în cele ce urmează cum am abordat eu cu copilul meu acest aspect, ce instrumente am folosit și cum am „pregătit terenul”, dacă mă pot exprima așa, pentru ca pe măsură ce crește, copilul meu să fie tot mai conștient de partea subconștientă a minții lui și, mai ales, de faptul că aceasta îi poate fi un aliat de nădejde – de altfel, cel mai mare aliat pe care îl va putea avea vreodată.

Subiectul despre care vreau să vă povestesc este vorbitul în somn, căci este unul dintre instrumentele pe care le-am folosit poate cel mai mult cu copilul meu.

Vreau însă să menționez, încă de la început, că nu este vorba despre acel vorbit în somn de genul „Maria este o fată bună și cuminte care își împarte jucăriile.” cu care nu rezonez sub nicio formă.

Vorbitul în somn la care eu mă refer și pe care l-am utilizat este acea comunicare de la suflet la suflet, cu scopul de a elibera din subconștientul copilului emoțiile și conflictele înregistrate acolo. Căci copiii, trăind în energia noastră, vor prelua ca un burete, mai ales în primii ani de viață, toate emoțiile și trăirile noastre, vor considera că din cauza lor mama sau tata sunt nervoși, se cerată, se răstesc la el și chiar dacă pe părinți îi vor ierta cu ușurință, căci sunt părinții lor, pe ei cu greu se vor ierta.

De când a venit la noi, acum aproape 6 ani, băiețelul meu a trecut prin foarte puține provocări de sănătate, le pot număra pe degetele de la mâini, iar asta, cred eu, se datorează nu atât faptului că noi ca părinți nu am avut conflicte, că nu am mai avut discuții aprinse chiar și de față cu el, mai ales în primii ani, ci, mai mult, faptului că, încă de când s-a născut, i-am vorbit în somn și i-am transmis permanent să ne lase pe noi, adulții să ne rezolvăm provocările și conflictele pe care le experimentăm și să aibă deplină încredere în noi că suntem capabili să o facem.

Acesta este, cred eu, unul dintre aspectele cheie pentru care copilul nostru chiar ne-a lăsat pe noi să ne rezolvăm neînțelegerile, provocările și programele limitative pe care le-am tot descoperit de-a lungul acestor aproape 6 ani.

De asemenea, ori de câte ori s-a întâmplat să „îmi scape pedala” și să mă manifest dintr-o stare de tensiune, de furie, de frică, în raport cu copilul meu, negreșit, în aceeași noapte i-am vorbit în somn, cerându-mi în primul rând iertare și apoi asigurându-l că el nu poartă nicio răspundere pentru felul în care eu mă comport, că este vorba despre mine, despre suferințele pe care încă nu le-am vindecat, despre programele limitative aflate în subconștientul meu, pe care interacțiunea cu el sau cu cine a fost în cauză, le-a adus la suprafață, pentru ca eu să le vindec, să le eliberez și astfel să mai cresc și să mă mai maturizez puțin.

Și pentru cei dintre voi care aveți, poate, nevoie de o descriere mai explicită a felului în care le putem vorbi în somn copiilor, vă descriu în cele ce urmează cam cum i-am vorbit eu în somn copilului meu.

Înainte însă este important să știți că cel mai bun moment în care să îi vorbiți este atunci când copilul este în somnul profund și nu în somnul REM. Somnul REM (Rapid Eye Movement) este acea etapă din somn în care somnul este mai „agitat”, adică în care respirația este mai alertă, în care ochii se mișcă pe sub pleoape, în care se mișcă mai mult, în timp ce somnul profund este acela în care somnul este mai liniștit, respirația este calmă și abdominală, iar mișcările aproape lipsesc.

Atunci când îi vorbim copilului în această etapă a somnului, cuvintele și, mai mult, emoțiile noastre, ajung direct în subconștientul lui, căci orice filtre critice ale conștientului sunt oprite. Și nu vă gândiți că bebelușul vostru nu înțelege cuvintele pe care i le adresați, căci mai mult decât cuvintele, această comunicare este o comunicare la nivel de energie și vibrație.

Așadar, atunci când copilul era în această etapă de somn profund, am început să îi vorbesc astfel:

„ ... dragul meu copil, vreau să îți povestesc o întâmplare pe care am trăit-o când tu erai la mine în burtică, întâmplare care a declanșat emoții puternice în mine, emoții pe care și tu le-ai simțit de acolo din interiorul meu și pe care te rog acum să le eliberezi și să le dai drumul, căci erau ale mele.

S-a întâmplat ca într-o zi, când tu aveai cam ..., să ...(descrierea situației), experiență/situație care a declanșat în mine emoții intense de ... frică/furie/neputință/frustrare/etc. ... M-am simțit atunci ca și cum .... și îmi dau seama că acele emoții le-ai simțit și tu și le-ai preluat asupra ta, așa că te rog să mă ierți dragul meu și vreau să îți spun, încă odată, că acele emoții au fost ale mele dragul meu și te rog acum ca tu să le eliberezi pe toate și să fii tu, așa cum ești tu, liber de ele.

Vreau să știi, te rog, că acelea au fost trăirile și emoțiile mele, că lucrez să rezolv acele amintiri care au declanșat atunci în mine acele emoții și trăiri, să vindec acele părți din mine care au suferit și te rog să ai încredere că voi reuși și că și pe viitor mă voi ocupa să rezolv orice voi avea de rezolvat, așa că, te rog, întotdeauna, să mă lași pe mine (sau să îl lași pe ...) să îmi rezolv provocările ce îmi apar și să ai mereu încredere în mine că am să pot să fac asta. Te iubesc si îți mulțumesc dragul meu că ai venit în viața mea, că m-ai ales să îți fiu mămică.”

sau

„... dragul meu copil, legat de întâmplarea care a avut loc astăzi în care ... și în care m-am comportat din emoții de frică/furie/neputință/etc. te rog să mă ierți dragul meu copil. Îmi pare rău că am reacționat așa cum am făcut-o, iartă-mă te rog.

Vreau să știi că responsabilitatea este în întregime a mea pentru felul în care am ales să las acele emoții grele să dicteze comportamentul meu. Vreau să știi că acele emoții au legătură cu mine și cu traumele și suferințele pe care eu că încă nu le-am rezolvat și îți mulțumesc că prin experiența de astăzi mi-ai facilitat să le readuc la suprafață pentru a le putea vedea, vindeca și elibera.

Îmi dau seama că reacția mea de furie a venit pentru că același comportament l-am primit și eu când eram copil (aici se exprimă cauză reală a comportamentului) și îmi dau seama acum că am și alte opțiuni și pot să aleg și alte căi de a reacționa la astfel de situații.

Te rog să ai încredere în mine că am să fac tot ce îmi stă în putere să vindec și să elibereze evenimentele din trecutul meu care m-au făcut să mă comport așa și te rog să ai încredere că am să reușesc.

Și vreau să știi că cel mai mult mă poți ajuta lăsându-mă pe mine să le rezolv și să le vindec, tu eliberându-te de orice fel de emoții, vinovății ai fi preluat asupra ta, fiind tu așa cum ești tu, senin, fericit și liniștit, căci eu sunt singura persoană responsabilă de trăirile și emoțiile mele.

Îmi pare rău că nu am reușit să găsesc o altă cale astăzi și vreau să știi că dacă se va mai întâmpla să mă copleșească astfel de emoții am să caut cu toată puterea mea să îmi amintesc că alegerea felului în care mă manifest îmi aparține în întregime.

Te rog, încă odată, să mă ierți. Te iubesc și îți mulțumesc dragul meu copil.”

Și invariabil, copilul meu, după ce îi vorbesc în somn, lăsa un oftat să iasă.

Puteți presăra ori de câte ori simțiți cele 4 afirmații din Ho’Oponopono și căutați să redați întâmplarea cât de detaliat vă puteți aminti.

Eliberați-vă mintea de judecăți și mai ales de cele la propria adresă. Nu îi vorbiți copilului din vinovăție, din remușcare, ci vorbiți-i din iubire, din acceptarea faptului că sunteți oameni, cu emoții și bagaje nerezolvate și că la acel moment în care evenimentul s-a petrecut aceea a fost versiunea de voi pe care ați manifestat-o. Priviți evenimentul ca pe o experiență din care aveți să vă luați un feedback despre voi înșivă, despre ce vă apasă butoanele interioare și despre ce stă în spatele acelor butoane. Iar acest feedback este cel care vă va fi de folos pentru a mai învăța despre voi, pentru a vă mai elibera de niște bagaje și pentru a mai avansa câțiva pași pe scara maturizării emoționale.

Și astfel, acest proces de a vorbi copiilor în somn devine un proces dublu de eliberare, atât din subconștientul copilului a evenimentelor pe care le-a preluat sau le-ar putea prelua asupra sa, cât și din propriul subconștient, căci a vorbi despre acele lucruri din trecut din această stare de acceptare, de iubire și de compasiune este pentru noi înșine un proces de vindecare.

Dr. Hew Len spune că orice curățăm în noi se curăță în întreg, deci orice vindecăm și eliberăm noi înșine se va vindeca și elibera inclusiv la strămoșii noștri și la copiii noștri, copiii copiilor noștri și la toate generațiile viitoare.

Așadar, fie că îi vorbiți de evenimente din trecut, fie că îi vorbiți de evenimente care s-au întâmplat în acea zi, important este să îi vorbiți din suflet către suflet, iar sufletul nu cunoaște nici învinovățiri, nici judecăți, ci doar iubire, compasiune, acceptare, evoluție.

Este esențial ca noi părinții să înțelegem că responsabilitatea pentru ceea ce experimentăm este exclusiv a noastră și să ne asumăm această responsabilitate în fața tuturor, deci inclusiv a copiilor noștri.

Această asumare, această conștientizare a faptului că NU „copilul m-a enervat și de aceea m-am înfuriat și m-am răstit la el”, ci că în mine s-au apăsat niște butoane ale unor suferințe de mult uitate și bine ascunse și curajul de a îi cere iertare pentru comportamentul meu, imediat ce creierul reptilian s-a liniștit, reasigurându-l că este vorba despre mine și trăirile mele interioare și că el nu are nicio responsabilitate pentru felul în care eu am reacționat, că deși nu am putut mai mult în acel moment, cu siguranță existau și alte alegeri pe care aș fi putut să le fac, curajul de mă uita la ce anume m-a făcut să reacționez așa (fie că a fost față de el, fie că a fost față de o altă persoană în prezența lui) cred că este baza pe care am construit felul în care copilul meu percepe evenimentele și experiențele din viața lui, lăsându-le spre rezolvare celor cărora le aparțin și neluându-le asupra sa.

De asemenea, cred că la fel de important ca procesul de a îi susține să elibereze din subconștientul lor acele amintiri, evenimente, informații, înregistrate încă dinainte de concepție, este să îi învățăm și pe ei cum să facă acest lucru.

Încă devreme am început să vorbesc cu copilul meu despre subconștient, despre programele ce se înregistrează acolo, despre cum ele ne influențează viața cu tot ce se manifestă în ea, programe care ne fac să ne comportăm așa cum o facem, despre ce înseamnă să fii sau să nu fii prezent în propria viață, despre ce înseamnă să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce trăim și experimentăm, despre ce înseamnă să lăsăm creierul reptilian să preia controlul, despre cât de mult ne ajută să respirăm în momentele tensionate și încă multe altele asemenea. Nu am considerat în niciun moment că el „este prea mic și nu înțelege”, ci din contră l-am privit întotdeauna ca pe ființa extraordinar de capabilă care este deja.

Și astfel, într-o zi în timp ce se juca și i-am spus să nu mai facă un anumit lucru că „mă enervează” (da știu, nu el mă enerva, însă uneori uităm ceea ce știm și revenim la vechi tipare) mi-a răspuns atât de simplu și la obiect, încât m-a readus imediat cu picioarele pe pământ...

„Dar știi că este alegerea ta să te enervezi, nu?”

Și nu avea nici 5 ani...

Un alt instrument pe care am căutat să i-l transmit și să îl susțin să și-l însușească, proces care este în desfășurare, este Terapia Iertării Ho’Oponopono. I-am vorbit despre cât de mult ne poate ajuta să ne spunem aceste 4 afirmații („Îmi pare rău. Iartă-mă te rog. Îți mulțumesc. Te iubesc.”) cât mai des, mai ales în situațiile tensionate și, chiar dacă vor fi momente în care amintirile ce se trezesc în subconștient vor fi așa de copleșitoare încât emoțiile vor năvălii afară, chiar și atunci, după ce emoțiile s-au mai domolit, putem să apelăm la aceste 4 afirmații pentru a lucra cu amintirile ce s-au trezi, pentru vindecare și eliberare.

Și într-o seară copilul îmi spune „Mami, am energizat mâncarea.” L-am întrebat „Cum ai făcut asta?” și mi-a răspuns „Păi i-am spus îți mulțumesc, te iubesc.”

Iată deci că putem nu doar să îi susținem pe copii să elibereze din subconștient emoțiile și evenimentele pe care le-au preluat asupra lor, putem, de asemenea, să îi învățăm încă de mici cum funcționăm noi ca ființe complexe, multidimensionale, ce este subconștientul și cum funcționează el, cum să recunoască emoțiile pe care le experimentează, instrumente cu care să gestioneze acele emoții și stările lor și deci implici și starea lor de bine și sănătatea lor.

Cred că cu cât îi susținem pe copii să se înțeleagă pe ei înșiși mai bine și să învețe cum să susțină și să restabilească echilibrul interior, căci de emoții nu poate fugii nimeni – dar ce alegem să facem odată ce ele au venit este o cu totul altă poveste, cu atât copiii vor fi mai sănătoși și vor deveni adulți mai echilibrați și mai conștienți de ei și de puterea lor interioară.

Și cel mai important este să ne amintim întotdeauna că ei învață din ceea ce văd la noi, mult, mult mai mult decât din ceea ce le spunem noi. Așadar, este limpede de unde trebuie să înceapă schimbarea.

Să vă fie de folos!

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I