Greșală vs. Feedback

Trăim într-o societate în care s-a împământenit cultura greșelilor, a vinovaților, a învinuirilor, a rușinii. Un copil de 4 ani nu poate să își exteriorizeze furia și nemulțumirea în public pentru că este greșit și este rușine...Oamenii judecă alți oameni pentru că greșesc, le greșesc și îi fac vinovați de suferințele lor, sau se simt vinovați față de suferințele altora. Copiilor li se insuflă de mici această cultură a greșelii și a vinei, în care alții îi fac să se simtă într-un anumit fel, în care ei greșesc sau alții greșesc față de ei.

Dar oare să fie această versiune a realității adevărată? Să fie oare acest cult al învinovățirii unul care să genereze creștere, armonie, echilibru? Haideți să ne uităm mai în detaliu la ce presupun de fapt aceste noțiuni de vină, greșeală, vinovați.

Atunci când auzim ca și copii că am greșit, emoția experimentată la nivel subconștient este aceea că noi înșine suntem greșiți. Capacitatea unui copil de a face distincția între el ca ființă și un comportament manifestat la un moment dat este inexistentă în primii ani de viață. Astfel, copiii își însușesc apelativele și ajung să creadă despre ei înșiși că sunt greșiți, că nu merită iubire și apreciere pentru că sunt făcuți vinovați și învinuiți de emoțiile și rănile nevindecate ale adulților din jurul lor.

Un adult matur emoțional nu ar putea să mai arunce cu vină, greșeli, rușine în oamenii din jurul lui, fie ei copii sau adulți, pentru că ar înțelege că, de fapt, acționând astfel renunță la asumarea și responsabilitatea pentru propria viață. Nimeni și nimic nu se poate face vinovat de trăirile noastre, de emoțiile ce izbucnesc în noi în anumite momente. Maturizându-ne emoțional înțelegem că de fapt toate emoțiile și stările ce ies la suprafață erau deja în noi și că ființele din jurul nostru doar ne oferă darul oglindirii, că ele au ales să fie acolo la momentul potrivit pentru ca noi să primim încă odată șansa de a vindeca și elibera rănile trecutului pe care le purtăm încă cu noi.

La cursul de NLP Practitioner am avut grația să primesc această bucată de înțelepciune, care mi-a transformat radical existența „Nu există greșeală, există doar feedback.”

În momentul în care am înțeles că eu sunt singura responsabilă de felul în care mă simt, că este doar alegerea mea să las emoții precum furia, frustrarea, nemulțumirea, frica să preia controlul, din viața mea au dispărut greșelile, vina și vinovații. Am înțeles că oamenii acționează întotdeauna cu o intenție superioară și că această intenție superioară este întotdeauna pozitivă, chiar dacă eu nu reușesc să o găsesc sau să o văd așa. Am încetat să mai judec atât acțiunile celor din jurul meu, cât mai ales, propriile mele acțiuni. Am învățat să fiu blândă cu mine și să mă accept așa cum sunt, o ființă perfectă în imperfecțiunea mea. Am înțeles că felul în care realitatea mi se prezintă depinde doar credințele și valorile mele, de percepțiile mele și că dacă schimb unghiul din care mă uit la experiențele din viața mea, atunci pot vedea imagini radical diferite.

Această atitudine mi-a adus atât de multe beneficii, atât pentru că am putut să hrănesc mai mult în interiorul meu emoții precum compasiunea, acceptarea, detașarea, răbdarea, iubirea, cât și pentru că am început să văd tot mai mult lecțiile pe care înainte le ratam, punând emoțiile mele în seama celorlalți.

A nu se înțelege că emoțiile nu vor mai apărea. Nu vom scăpa niciodată de emoții, ele sunt în însăși natura umană, însă contemplați câteva momente asupra următoarelor întrebări:

➡️ Cum credeți că ar fi viața voastră dacă ați integra faptul că nu există greșeală ci doar feedback, că nu există vinovați ci doar oameni pe care i-am atras în realitatea noastră pentru a ne oferi oglinzile lumii noastre interioare, că responsabilitatea pentru felul în care cei din jurul nostru aleg să se simtă le aparține în totalitate?

➡️ Cum credeți că s-ar desfășura viața voastră dacă în loc să simțiți că ați greșit, sau că alții v-au greșit, ați conștientiza că rezultatul obținut este suma tuturor deciziilor pe care le-ați luat până la acel moment?

În orice moment al vieții vă aflați el este suma tuturor deciziilor luate și acțiunilor întreprinse anterior.

➡️ Cum ați acționa dacă în loc să vedeți greșeli și vinovați vedeți o ocazie extraordinară să învățați ceva despre voi, despre emoțiile voastre și să vă perfecționați în arta de a găsi soluții?

Bill Mollison, co-creatorul Permaculturii, enunțând principiile acestei filozofii afirma că întotdeauna „Problema este soluția”, depinde doar de perspectiva din care ne uităm la o anumită situație. Este doar în puterea noastră să transformăm modul în care ne raportăm la respectiva situație pentru ca ea să devină o resursă.

➡️ Cu ce vă ajută în orice situație sentimentele de vină, de rușine, de învinovățire? Cum pot ele să genereze creștere și dezvoltare, sau rezolve în mod constructiv orice situație, fiind emoții de frecvență joasă ce au la bază frica?

Culpabilizarea și învinovățirea nu vor genera niciodată motivația interioară pentru cooperare, dimpotrivă, vor pune persoana în defensivă, activându-i instinctul de apărare.

➡️ Cum credeți că vă este afectată sănătatea de perpetuarea acestor programe mentale?

Rușinea și vinovăția sunt emoții ce stau la baza multor conflicte biologice ce declanșează programe biologice de adaptare și supraviețuire. Prin urmare, transformându-ne percepțiile asupra acestor concepte contribuim la reducerea factorilor ce pot declanșa simptome și manifestări la nivel fizic.

➡️ Amintiți-vă care au fost emoțiile, senzațiile din corp atunci când vi s-a spus că ați greșit, că sunteți vinovați? Au fost oare acele emoții și senzații unele de iubire sau de frică, de creștere sau de supraviețuire? V-ați simțit motivați să faceți altfel data viitoare, sau constrânși? V-ați simțit iubiți, acceptați, înțeleși și susținuți, sau dimpotrivă?

Punându-vă în poziția a doua perceptuală, veți înțelege că același emoții le vor experimenta și cei către care noi îndreptăm astfel de atitudini și comportamente.

Gândiți-vă mai ales la copii și la felul în care astfel de atitudini le vor influența întreaga existență, afectându-le stima de sine, încrederea în ei înșiși, dar mai ales iubirea de sine. Ei sunt viitorii adulți care vor construi lumea de mâine. Care sunt principiile pe care vrem să construiască această lume?

Peace of the I

🙏❤️