Vindecarea în relații – Partea I

„Suntem răniți în relații și ne vindecăm în relații.”

Helen și Harville Hendrix

Am citit la un moment dat o carte care a avut un impact major asupra felului în care percepeam relația cu soțul meu. Cartea este scrisă de Helen și Harville Hendrix și se intitulează „Making Marriage Simple”.

Citatul de la început mi-a rămas adânc întipărit în suflet.

Citind această carte s-au legat multe alte informații învățate în timp și am conștientizat cât sunt de binecuvântată să îl am alături de mine pe soțul meu, omul care mi-a apăsat toate butoanele traumelor nevindecate – unul dintre cei mai mari maeștrii ai mei.

Acum, că am ajuns într-un punct în care simt ca relația noastră este mult mai matură, vreau sa vă împărtășesc câteva gânduri legate de relații, în speranța că acestea vă vor susține în a vă schimba perspectiva asupra relațiilor în care sunteți implicați, fie ca vorbim de parteneri, soți, sau iubiți.

Am început transformarea relației noastre pe măsură ce am început să acumulăm cunoaștere și să o punem în practică. Până atunci, totul era în exterior. Toată vina și toate cauzele problemelor, supărărilor și nemulțumirilor noastre le căutam în afară și le puneam unul în spatele celuilalt. Celălalt „era de vină” pentru nevoile noastre neîmplinite, celălalt „făcea” lucruri care „ne enervau”, celălalt nu făcea ceea ce noi am fi vrut să facă, celălalt „ne înfuria” și tot așa.

Uitându-mă acum în urmă, sunt atât de profund recunoscătoare că am ales calea auto-cunoașterii și că am învățat să schimbăm perspectiva și să o întoarcem fiecare spre noi înșine și spre rănile și suferințele pe care le duceam neconștient cu noi și astfel să ne dăm seama ce binecuvântare este să ne fim alături și să ne susținem unul pe celălalt în această călătorie de vindecare.

Ce ne-a ajutat în evoluția spre o relație conștientă?

Sunt multe informații care au venit spre noi și către care ne-am deschis mintea și sufletul, însă dacă ar fi să sintetizez măcar o părticică din ele, pot spune că unul dintre primele momente „UAU!” pentru noi a fost clipul lui Gregg Braden despre Oglinzile Eseniene. Urmărind prezentarea lui Gregg, care are un mod deosebit de a transmite informațiile, am conștientizat că totul în jurul nostru este o oglindă a trăirilor noastre interioare, de care suntem sau nu conștienți. Odată cu această conștientizare și integrarea în viețile noastre a acestui adevăr s-au schimbat foarte multe lucruri între noi.

Am urmărit apoi clipurile lui Bruce Lipton despre relații, am citit cartea „The Honeymoon Effect” și am descoperit atât faptul că orice relație trece prin anumite etape, cât și modul în care Bruce abordează relațiile din perspectiva epigeneticii.

Tot despre etapele pe care le parcurg relațiile am citit și în cartea lui Harville și Helen, cartea pe care nu am suficiente cuvinte să o recomand. Personal, consider că această carte este una obligatorie pentru toți cei care vor să își transforme relația, atât cea cu ei înșiși, cât și cea cu partenerul/partenera.

Așadar, care sunt etapele prin care trec relațiile din perspectiva autorilor mai sus menționați și cum le-am regăsit noi în propria noastră relație?

Conform autorilor mai sus menționați, mai întâi relațiile trec printr-o perioadă de „îndrăgosteală”, în care fluturii zboară în stomac, în care totul este roz și minunat și în care nimic nu ne deranjează la cel de lângă noi. Acest lucru se întâmplă cu un motiv foarte precis. Deși la nivel subconștient au fost bifate toate căsuțele rănilor nevindecate, la nivel conștient nu ne vom da seama de ele până când această etapă nu se încheie, și ne vom îndrăgostim până peste cap, tocmai pentru a sta în acea relație și a ajunge la etapa menită vindecării, de ambele părți.

Fac aici o mică paranteză și am să vă rog să vă gândiți la relațiile pe care le-ați avut în trecut și în care, deși persoana respectivă era ok și părea că face lucrurile așa cum ne doream, acea scânteie, acea flacără nu s-a aprins sub nicio formă și relația nu a funcționat. Ei bine, în realitate, la nivel subconștient, acea persoană nu a bifat căsuțele aferente traumelor pe care le aveam de rezolvat și nu ar fi putut să fie declanșatorul pentru ceea ce aveam de vindecat.

După această etapă de „îndrăgosteală”, vine etapa de iubire în care lucrurile par să se așeze într-o ordine firească și începem să facem planuri, să construim lucruri împreună, ne mutăm sub același acoperiș.

Apoi, și aici este provocarea cea mai mare, începe perioada „fierbinte”, perioada în care mulți ajung să spună că persoana de lângă ei nu mai este persoana de care s-au îndrăgostit, că iubitul, soțul, partenerul, s-a schimbat și că pare alt om. Și de unde nimic nu ne deranja la omul de lângă noi, începem sa fim deranjați de toate nimicurile, atitudinile, acțiunile, non-acțiunile celui de lângă noi. Începem să vrem să îl schimbăm pe cel de lângă noi...”De nu s-ar mai purta așa.../ De ar face măcar atâta lucru.../ De mi-ar aduce iar flori.../De ar fi mai atent la ce simt.../De nu și-ar mai lăsa hainele împrăștiate peste tot.../De ar lăsa capacul la toaletă în jos...” sau mai găsiți voi în repertoriul propriu altele din acest registru.

Vă sună cunoscut?

În realitate, omul de lângă noi nu s-a schimbat cu nimic. Însă trăind zi de zi împreună, petrecând atât de mult timp alături de aceeași persoană, noi suntem cei care începem de fapt să accesăm rănile și suferințele vechi, unele adânc îngropate în subconștient, cărora le-a venit momentul să fie vindecate.

Vă sună familiar „Parca ai fi maică-mea!” sau „Te porți la fel ca tatăl meu!”?

Nu este deloc întâmplător.

De fapt partenerii nu se comportă deloc ca părinții noștri și nici noi ca ai lor. Însă programele noastre decodează experiențele pe care le trăim alături de partenerii nosștri în tipare familiare, cunoscute, și asociază experiențele prezente cu răni din trecut, încă nevindecate.

Acest lucru se întâmplă pentru că la nivel subconștient, cu toții căutam vindecarea. De fapt subconștientul nostru funcționează exact în această direcție. Iar vindecarea poate să vină doar în relații cu alți oameni, pentru ca tot în relațiile cu oamenii ne-am simțit răniți.

Foarte mulți oameni, cu câteva excepții poate, vor avea un “părinte problematic”. Adică un părinte în relație cu care a suferit cel mai mult. Fie că a fost un părinte prea posesiv, fie că a fost unul prea neglijent. Fie că a fost unul care nu ne-a lăsat să fim noi așa cum suntem, fie că nu a fost prezent. Motive sunt multe.

Tocmai de aceea, deloc întâmplător, subconștientul ne va face să ne îndrăgostim cel mai tare fix de acei oameni care vor trezi în noi cele mai multe trăiri avute în relația cu părintele problematic. Evident că în mod conștient nu ne vom da seama de acest lucru, și dacă relația cu părintele problematic a fost una intensă, ni se va părea chiar că persoana de care ne-am îndrăgostit este tare departe de cum erau părinții noștri. Dar asta se întâmplă doar în faza inițială de „îndrăgosteală”. Însă subconștientul nostru a bifat deja toată lista și știe foarte bine ca acel om este cel care ne va ajuta să vindecăm cele mai multe răni și suferințe ce stau ascunse în el. Condiția este să devenim prezenți și să ne întoarcem privirile spre noi înșine.

Și, iată că, după un anumit timp, încep „problemele” și, din păcate, foarte mulți oameni vor căuta să scape de ele. Și mai întâi vor încerca să îți schimbe partenerul, prin învinovățiri, reproșuri, judecăți. Unii vor rămâne prinși în acest cerc vicios al neasumării și exteriorizării responsabilității, iar alții vor capitula și vor ieși din respectiva relație, dând bir cu fugiții.

Dacă ar conștientiza că aceea este șansa lor de a se vindeca, cred că, în lume, rata divorțurilor ar fi mult mai mică. A nu se înțelege că susțin că nu există situații când însăși ieșirea din relație este lecția ce trebuie învățată, însă acesta este un subiect în sine, pe care îl voi trata într-un articol separat. Aceste situații sunt, însă, mult mai rare și într-o mare parte din căsnicii partenerii ar putea să devină unul pentru celălalt cel mai mare maestru în auto-cunoașterea și dezvoltarea personală. Căci ceea ce oameni nu conștientizează, este că ei vor lua acele probleme cu ei în toate relațiile pe care le vor avea, cât timp nu le vor vindeca în ei înșiși. Pentru că de mintea lor subconștientă și de tot ceea ce ea conține nu au cum să fugă, din oricâte relații ar pleca.

Însă dacă înțelegem că, de fapt, perioada aceasta de „probleme” este propria creație, izvorâtă de la nivelul propriului subconștient, pentru că într-un final am ajuns într-o relație la un anumit nivel de intimitate încât să putem să scoatem la suprafață acele răni și suferințe nevindecate, putem să transformăm această perioadă din relație într-o perioadă de profundă creștere și transformare personală.

Și pentru noi, fără îndoială, cele mai provocatoare situații cu care ne-am întâlnit au venit exact în această etapă fierbinte ale relației noastre. Și am să mă opresc asupra unui exemplu propriu, pe care vreau să îl împărtășesc cu voi. Îl veți putea citi în partea a doua a acestei serii de articole.

Îți mulțumesc. Te iubesc.

Peace of the I